Parliamentary debates

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Iarna nu-i ca vara: salariile şi pensiile îngheaţă, iar bugetul statului se comprimă..."

Premierul Emil Boc a anunţat, plin de emfază, că bugetul de stat pe anul 2012 va fi construit "în manieră responsabilă", cu un deficit de 1,9%, dar care poate să crească... Şi mai spune primul-ministru că, orice ar fi, la anul, pensiile şi salariile nu vor mai suferi reduceri, deoarece "ne-am luat măsurile de precauţie şi avem acordul cu CE şi FMI".

Ce se fereşte să spună domnul Emil Boc este faptul că România anului 2012 va avea cel mai sărac buget din ultimul deceniu. Deficitul bugetar promis de premier nu va ajunge nici măcar pentru plata costului datoriei publice realizată de actualul executiv. Practic, orice variantă de deficit sub 2% este total nerealistă, lucru pe care primul-ministru îl lasă să se subînţeleagă, pentru a-şi asigura spatele pentru atunci când va fi obligat de cifre să recunoască faptul că deficitul prognozat de "specialiştii" săi nu poate fi respectat.

Ceea ce nu ştiu încă toţi românii este faptul că anul care vine România va trebui să plătească peste 11 miliarde de lei dobânzi la datoria publică, sumă care depăşeşte 2% din PIB, adică este peste deficitul promis de Boc. În aceste condiţii, finanţarea sectorului se va face cu un buget excedentar, iar alocările bugetare către administraţiile locale, dar nu numai, vor fi reduse drastic comparativ cu anul în curs.

Coaliţia de guvernare, în frunte cu premierul Emil Boc, demonstrează lipsă totală de sinceritate atunci când vorbeşte despre creşterea investiţiilor. Din anul 2008 şi până în prezent, investiţiile străine directe au scăzut de la 9,5 miliarde de euro la mai puţin de 2 miliarde de euro, iar semnele pentru 2012 nu sunt deloc bune, existând posibilitatea scăderii şi mai drastice.

Emil Boc şi "specialiştii" cu care s-a înconjurat par să nu ştie că un stat care nu-şi îndeplineşte responsabilităţile fundamentale este un stat care nu se consolidează, ci se vlăguieşte continuu. A reduce deficitele bugetare pe seama bolnavilor cronici, a sistemului de educaţie, a culturii şi cercetării, concomitent cu creşterea bugetelor pentru serviciile speciale, este un nou pas spre destabilizare. Prin aceste practici, premierul dovedeşte faptul că nu cunoaşte regulile economiei de piaţă şi le aplică pe cele pe care le-a învăţat la orele de economie politică la care a participat înainte de decembrie 1989, din manualul intitulat "Economia politică. Politica economică a PCR."