Parliamentary debates

Domnul Nicolae Vasilescu:

Declaraţie politică: "Şcoala românească - incognito!"

Programul de guvernare 2001-2004, la cap. VI., Educaţia, cercetarea şi cultura, factori strategici ai dezvoltării, îşi impune cu prioritate educaţia, obiectiv ce trebuie să se bucure de o atenţie specială în politica de dezvoltare a ţării pe termen lung. Guvernul afirmă propagandistic că, pentru domeniul educaţiei şi cercetării ştiinţifice, România trebuie să se angajeze hotărât pe direcţia aleasă de ţările dezvoltate. Unul din domeniile de importanţă majoră ale reformei învăţământului este reforma învăţământului rural, ce are următoarele obiective specifice: şcoală în fiecare comunitate, construcţii de şcoli şi repararea clădirilor existente; echiparea şcolilor rurale cu bibliotecă, laborator, mijloace de transport şcolar etc.; stabilizarea personalului didactic ş.a.

Din păcate, şcolile din mediul rural sunt finanţate în funcţie de apartenenţa politică a primarilor. Dacă aceştia sunt de la PSD primesc finanţări de la Guvern, dacă nu, ei primesc "beţe-n roate" sau presiuni pentru a trece la partidul de guvernământ.

În 3 ani de la guvernare, PSD a ajuns să deţină 80% din totalul primarilor din România, având loc un adevărat exod al primarilor spre partidul de guvernământ. Contrar programului de guvernare promis, acum se desfiinţează şcoli în satele unde există puţini elevi sau cadre didactice necalificate sau se amână construirea lor din lipsă de fonduri, copiii fiind trimişi la cules fructe sau alte munci extraşcolare. Această situaţie derivă din situaţia financiară dezastruoasă a comunităţilor conduse de primari din afara PSD-ului. Probabil, numărul de analfabeţi va creşte proporţional cu numărul şcolilor desfiinţate. La nivel mondial, numărul analfabeţilor a crescut în ultimul deceniu de la 25 la 30 de milioane de persoane, în fiecare an, în România înregistrându-se o rată foarte ridicată a abandonului şcolar. În scurt timp o să devenim şi noi campioni la ceva - la analfabetizare!

Programul de guvernare în domeniul învăţământului enumeră, printre altele, ca importantă direcţie de acţiune: educaţia de bază pentru toţi. Conform principiului de bază pentru toţi, fiecare persoană (copil, tânăr sau adult) ar trebui să beneficieze de o instruire adecvată nevoilor sale fundamentale de învăţare (scriere, exprimare uzuală, calcul aritmetic etc.) Instituţiile de învăţământ şi educaţie, precum şi cele de cercetare ştiinţifică sunt privite din păcate doar de la distanţă şi doar pe criterii politice, ca instituţii strategice pentru destinul naţional. Beţia de cuvinte pesediste, vorbăria, singura dăruită cu multă generozitate de aceştia, se consumă în cantităţi atât de mari de guvernanţi, încât se eterizează pierzându-şi întru totul cuprinsul realităţii.

Clasa noastră politică continuă să aloce sume derizorii sistemului de învăţământ, încălcând cu nonşalanţă de un deceniu încoace atât legile ţării, cât şi Constituţia, care prevede explicit promovarea educaţiei.

Cu spectrul crizei financiare în faţă, obligate să găsească bani pentru a putea plăti salariile profesorilor şi consumurile obligatorii (energia electrică, apă, etc.), instituţiile de învăţământ sunt obligate să se "orienteze" spre alte surse de finanţare decât cele fireşti. Aşa s-a ajuns ca în instituţiile de învăţământ superior să fie "şcolarizaţi" un mare număr de "studenţi" plătitori de taxe. Pe tăcute, universităţile de stat s-au gonflat peste noapte, devenind - de fapt - "mixte", cu o bază "tradiţională", unde se studiază gratuit, dar şi cu unele componente "private". Adevărata faţă a acestei "diversificări" este decăderea instituţiei învăţământului românesc. Fără îndoială, în învăţământul românesc sunt carenţe majore, dar nu prin ignorarea lui îl ajutăm să se refacă. Ideea dezvoltării şcolii româneşti rămâne deci o simplă intenţie propagandistică a Guvernului.

Promisiunile din campania electorală nu depăşesc graniţele acestei perioade. Imediat după alegeri, Guvernul îşi aminteşte că are probleme mai importante decât învăţământul românesc, neţinând cont că nepăsarea sa poate cauza un adevărat colaps în educaţia populaţiei, cu repercusiuni grave pentru viitorul României. După aproape trei ani de guvernare pesedistă, România se confruntă cu o criză a sistemului de educaţie, existând şi pericolul redeschiderii acestui capitol (încheiat în cadrul negocierilor pentru integrare în Uniunea Europeană), prin neîndeplinirea obligaţiilor asumate în cursul negocierilor. Dar şcoala românească nu reprezintă decât o reflectare a situaţiei societăţii în ansamblu. Nimic nu merge aşa cum ar trebui în această ţară. Iar atunci când ceva nu merge bine, trebuie să faci schimbări. În această situaţie există doar o singură soluţie: Schimbaţi Guvernul!