Parliamentary debates

Domnul Petru Tărniceru:

Nici nu s-au terminat bine sărbătorile de Paşte, că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale a şi trecut la umflarea tarifelor pentru consumatorii casnici, prin introducerea taxei de abonament, pe lângă consumul propriu-zis de gaze. Taxa de abonament este practicată şi de alte societăţi care deţin monopolul în furnizarea de utilităţi sau servicii, cum ar fi SC ELECTRICA sau SC ROMTELECOM. Numai că, spre deosebire, de exemplu, de abonamentul la energie electrică, unde taxa de abonament este de aproximativ 1.200 de lei pe zi, DISTRIGAZ vine cu un tarif de 12.000 de lei pe zi (plus TVA).

Pentru un cetăţean de rând, care obişnuieşte să nu-şi cumpere mâncare înainte de a-şi plăti facturile, 440.000 de lei aruncaţi lunar doar pentru "favoarea" de a fi abonat DISTRIGAZ - la care se va adăuga contravaloarea consumului curent de gaze - este mai mult decât poate suporta. Oamenii sunt revoltaţi mai ales din cauza faptului că nu pricep de ce trebuie sa plătească o sumă atât de mare pentru un serviciu pe care DISTRIGAZ nu îl prestează."Este incredibil. Profită de faptul că sunt singurii distribuitori de gaze şi stabilesc preţurile cu de la sine putere, încălcând orice norme de bun-simţ. După care ne aruncă arogant contractele în faţă şi ne obligă să semnăm. Iar noi ce putem face? Nimic, pentru că ei au pâinea şi cuţitul. Dacă nu semnăm, rămânem fără gaze", îmi spunea, deunăzi, un cetăţean din circumscripţia mea electorală.

Reprezentanţii DISTRIGAZ susţin că este vorba despre un nou sistem de preţuri şi tarife de distribuţie la gaze naturale, care intră în vigoare de la 1 aprilie, menit să îmbunătăţească serviciile de furnizare a gazelor către consumatori, în concordanţă cu cerinţele organismelor internaţionale şi ale Uniunii Europene, în ceea ce priveşte achiziţia şi furnizarea gazelor naturale. In acest context, pentru anul 2005 se prevede o creştere trimestrială a preţului de valorificare a gazelor naturale din producţia internă, astfel încât media anuală a acestuia să fie de 90 de dolari la 1.000 de metri cubi. Introducerea abonamentului este motivată de "acoperirea costurilor fixe pentru operarea şi dezvoltarea sistemului de distribuţie (amortizare, costuri de capital, cota-parte din costurile operaţionale de distribuţie, care nu depind de volumele distribuite), cheltuieli care până acum nu se găseau pe factură.

Într-un stat democratic, în care încep să funcţioneze regulile economiei de piaţă, te-ai aştepta ca onor statul să se preocupe de educarea cetăţenilor, acolo unde este cazul. Adică partea bună a societăţii s-o influenţeze în bine pe cea cu anumite probleme. Unele măsuri luate de guvernanţi arată că lucrurile stau pe dos. Căci ce altceva înseamnă introducerea abonamentului la gaze naturale, decât o nefericită iniţiativă venită din partea statului. Consumi, nu consumi, tot plăteşti, în numele unei ipotetice dezvoltări a reţelei de transport. Oriunde în lume, preţul de cost al unui produs include şi cheltuielile de dezvoltare, de promovare etc. Numai la noi se separă lucrurile (evident, în avantajul statului şi în defavoarea contribuabilului, bun de jecmănit de fiecare dată). S-a preferat această scumpire mascată, pentru că aduce mai mulţi bani. Fiindcă abonamentul se încasează lunar, chiar dacă n-ai folosit un strop de gaz şi ca atare, n-ai "uzat" absolut deloc magistralele. Or, corect ar fi ca marii consumatori (teoretic, cei ce uzează mai mult conductele) să plătească - prin cota inclusă în preţul metrului cub; nu şi cel ce nu deschide în veci aragazul.

Din păcate, românul nostru a mai înghiţit astfel de găluşti şi cu abonamentul la energie electrică şi cu celebra rovinietă pentru drumuri. Şi - dacă tot a mai ţinut figura - s-au gândit s-o utilizeze şi cei de la gaze, uitând că ulciorul nu merge de mai multe ori la apă. În ritmul ăsta, te poţi aştepta ca la pâine să ţi se spună că aceasta costă 10.000 lei şi încă vreo 30.000 - abonamentul lunar pentru dezvoltarea utilajelor de panificaţie. Noroc că producătorii de pâine sunt, în marea lor majoritate, privaţi, şi nu pot impune lucruri absurde, aşa cum o face statul, jenant, vârând mâna fără scrupule în buzunarul tot mai gol al românului.