Parliamentary debates

Domnul Ioan Ţundrea:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Legea de aur a moralităţii ne spune că moral este să te comporţi cu ceilalţi doar aşa cum ai dori ca ceilalţi să se comporte cu tine.

Aplicând această lege în politica românească şi efectuând un studiu de caz în anii de după revoluţie, vă adresez respectuos invitaţia imaginară de a nominaliza pe "ecce homo".

Adresez aceeaşi rugăminte ipotetică conducătorilor de institute de sondare a opiniei publice, de la care am aflat că: sondajul de opinie este o subcategorie a anchetei; că nu orice anchetă este un sondaj de opinie sau că mărimea eşantionului necesar într-o anchetă depinde de gradul de precizie pe care îl dorim.

Un distins confrate al creatorilor de sondaje de opinie spunea: "Cred în utilitatea sondajelor din rezultatele lor. Cu o condiţie. Să ştii să le citeşti, să le interpretezi, ceea ce nu este prea complicat, şi se cere doar să nu neglijezi două lucruri: marja de eroare (de obicei +/- 3%), şi procentajul absenteiştilor ("Nu votez." şi "Nu m-am hotărât cu cine votez.")- din păcate, aproape toţi comentatorii, analiştii politici le neglijează şi trag concluzii eronate."

Partidul Conservator, după alegerile din 6 iunie 2004, a obţinut 6% din opţiunile românilor, având în jur de 3000 de aleşi locali. Invocând binecunoscuta moralitate a partidului-stat, spre care "se îndreaptă cu paşi repezi şi nesiliţi de nimeni" şi unii aleşi conservatori, conchidem că, la nivel de ţară, au mai rămas aproximativ 2500.

Continuând calculul şi admiţând că fiecare consilier conservator mai are doar 10 susţinători în fiecare comunitate, datele din ultimele sondaje de opinie sunt imposibil de acceptat.

Este regretabil faptul că partidele postdecembriste, devenite stat când sunt la putere, apelează la aceleaşi tertipuri de crearea unei imagini obeze prin ademenirea aleşilor locali şi comandarea de sondaje de opinie.

La fel de regretabil este şi faptul că sondajul de opinie al Institutului de economie naţională, care prezenta recent că un sfert din populaţia României trăieşte cu mai puţin de 1 dolar/zi, nu este mediatizat la fel de intens.

Noi, conservatorii, ne simţim onoraţi să ne solidarizăm prin dispariţie, din conştiinţa politicienilor "morali", cu acel sfert din populaţia ţării care trăieşte cu mai puţin de 1 dolar/zi.

Noi, conservatorii, avem credinţa că va veni şi ziua în care regula de aur a moralităţii nu va mi fi egalată cu zero de nici un partid stat, oricât de obez ar figura în sondajele de opinie.