Parliamentary debates

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Declaraţia mea politică se intitulează: "La Suceava, 1 aprilie trebuie declarată ziua indexării pensiilor".

Prin intermediul acestei declaraţii politice ţin să fac cunoscută opiniei publice o situaţie care rar se mai poate întâlni undeva.

Concret, vreau să fac referire la ziua de 1 aprilie 2006, când făcând revista presei locale, l-am văzut pe tânărul director al Casei de Pensii Suceava în toate ziarele, cu fotografie pe prima pagină, la care era ataşat un text. "La împlinirea primului an de directorat, colectivul Casei de Pensii adresează domnului director Robert Marian sincere urări de felicitare, împlinirea tuturor dorinţelor şi multe succese profesionale".

Stimaţi colegi,

Vă mărturisesc că iniţial am crezut că este o glumă de 1 aprilie, dar nu a fost deloc aşa, pentru că am aflat că în urmă cu o zi, la Casa de Pensii Suceava a fost mare sărbătoare. Sărbătoare cu cruce roşie. În acea zi, în instituţia sus-amintită nu s-a lucrat şi s-a făcut chef mare, cu baloane, confetti şi cu o diplomă care i-a fost înmânată mult iubitului şi stimatului director, pe care scria că: "Se acordă pentru inteligenţă, obiectivitate, verticalitate şi dăruire sufletească".

Dincolo de partea amuzantă a situaţiei, în realitate lucrurile sunt extrem de grave.

Cum este posibil ca într-o zi de lucru normală, într-o instituţie publică de o asemenea importanţă, să se întâmple astfel de lucruri, în condiţiile în care mii şi mii de pensionari aşteaptă să le fie recalculate pensiile, sperând barem la indexările făcute în bătaie de joc de actuala guvernare?

La fel de grav mi se pare faptul că directorul în cauză este un tânăr puţin trecut de vârsta de 30 de ani, şi ar fi trebuit să se delimiteze de asemenea practici care amintesc de vremurile apuse, când osanalele şi limbile de lemn atent şlefuite primau, în dauna competenţei şi profesionalismului. Simpaticul director a declarat că nu ştia de "surpriza" pe care urmau să i-o facă salariaţii, în schimb a fost atent să convoace toată presa locală şi un reprezentant al unei asociaţii de pensionari care să-i treacă în revistă realizările.

Nu am auzit ca ulterior cineva să le fi tăiat salariaţilor ziua de muncă în care, în timpul programului, s-au distrat şi l-au pupat pe şef, şi nici nu l-am văzut pe tânărul director să iasă public şi să-şi ceară scuze pentru modul absolut penibil în care a tratat contribuabilii, lăfăindu-se pe banii lor.

Poate ar trebui s-o facă Organizaţia judeţeană a Partidului Democrat Suceava, schimbându-l din funcţie, punând în loc într-adevăr un director căruia să-i pese cu adevărat de soarta pensionarilor, nu de cultul propriei personalităţi.