Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

"Boii din faţa carului"

Constituţia este nu doar Biblia laică a unui stat, dar şi o expresie a maturităţii politice şi organizaţionale a unei societăţi. Ca elaborat politic şi juridic, constituţia este o creaţie a statului modern, o cucerire a regimului democratic, o afirmare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului ca subiect social şi de drept emancipat de la stadiul de simplu individ persoană fizică, pur biologică. Respectarea sau nerespectarea legii fundamentale a devenit turnesolul regimului politic democratic, berometrul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Instituţia Curţii Constituţionale, creaţie a anilor '20 din secolul trecut, este instituţia menită să vegheze la respectarea legii fundamentale de către instituţiile statului, asigurând totodată o bună funcţionare a mecanismelor instituţionale ale statului şi funcţionarea principiului separaţiei puterilor în stat.

In ultima vreme, în România, Constituţia a devenit documentul juridic cel mai citit, şi nu doar în Parlament, Guvern sau ministere, ci şi de către mass-media. Acesta nu este un lucru rău. Iniţierea procedurii de suspendare a Preşedintelui este cauza acestei vii dezbateri, care trebuie spus, este una democratică, de natură a aduce un plus pentru democraţia şi viaţa politică din România. Apele trebuiesc însă separate, pentru că una este dezbaterea la televizor sau la piaţă, si alta este respectarea procedurilor, a literei şi spiritului Constituţiei. Or, din acest punct de vedere, deciziile Curţii Constituţionale se execută şi nu se discută.

Mai întâi, când nici nu s-a uscat bine cerneala de pe propunerea de suspendare a Preşedintelui, iniţiatorii ei s-au şi grăbit să modifice legea referendumului, astfel încât Preşedintele să poată fi demis din funcţie cu o plasă de voturi ale unui referendum de duzină. Prin acest demers, de fapt, Opoziţia şi-a dat arama pe faţă, demonstrând că ceea ce o interesează nu este pretinsa încălcarea gravă a Constituţiei de către Preşedinte, ci demiterea acestuia cu orice preţ. In fond, odată finalitatea scenariului fiind stabilită, Opoziţia ignoră însăşi procedura şi, mai grav, chiar Constituţia. Carul a fost pus înaintea boilor. Curtea Constituţională a relevat recent acest fapt, declarând neconstituţionale modificările aduse legii referendumului.

In această săptămână, Camerele reunite s-au şi grăbit să dezbată propunerea de suspendare a Preşedintelui chiar dacă încă nu s-a pronunţat Curtea Constituţională. Asta ca şi cum în cadrul unui proces penal ar începe executarea sentinţei dorite de acuzare, fară ca instanţa să se fi pronunţat. Este adevărat că decizia Curţii Constituţionale este consultativă, dar ea este importantă pentru că este singura voce autorizată care poate spune că în România o instituţie a statului a încălcat sau nu legea fundamentală. Or, o procedură care nu mai are niciun fundament constituţional este lipsită de orice utilitate.

Mai mult, preocuparea de a-l pune la zid pe Preşedinte îi face pe "suspendatori" să vorbească de instituirea unei comisii de anchetă pentru pretinsele încălcări ale Constituţiei de către Preşedinte. Ideea, lansată la început de PSD şi Mircea Geoană - care a uitat că nu mai este ambasador la Washington unde există într-adevăr posibilitatea iniţieirii unei asemenea comisii- a fost preluată de Felix Motanul, care la masterul din Marea Britanie nu a avut ca bibliografie şi Constituţia României. In această Constituţie nu scrie nicăieri despre o asemenea comisie, iar prevederile Regulamentelor celor două camere nu pot fi deasupra legii fundamentale.

Această serie de gesturi neconstituţionale ale "suspendatorilor" îl transformă pe Preşedinte din acuzat în acuzator. In fond, singurul mobil al celor care au iniţiat procedura suspendării Preşedintelui este coalizarea anti-Băsescu, iar acest fapt nu poate ţine locul argumentelor constituţionale.