Parliamentary debates

Domnul Constantin Faina:

"Ce este de făcut?"

Zilele trecute, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a dat înapoi la rectificarea bugetară peste 130 milioane de euro. Să nu rămână mai prejos, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lasă nefolosiţi câteva sute de milioane de euro, mai exact 330 milioane euro. Tot în această perioadă, datoriile primelor 10 companii de stat la bugetul general consolidat totalizau la sfârşitul trimestrului III 1,39 miliarde euro.

Restanţele firmelor din topul datornicilor sunt concentrate la bugetul de pensii (55% din total, adică 766 milioane euro), acestea fiind urmate de cele de la bugetul de stat (34% bugetul de şomaj şi cel de sănătate). Acestea sunt plăţile restante la bugetul de stat, pensii (asigurări sociale de stat), sănătate şi şomaj, aşa cum figurează la ANAF. Pe baza unei practici mai vechi, probabil Guvernul va interveni "autoritar" şi unele companii de stat vor fi "iertate" şi li se vor şterge datoriile, altele vor fi executate silit, iar pentru unele se vor găsi noi posibilităţi de înlesniri la plată. Dar de ce Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu cheltuieşte banii prevăzuţi în buget, prezentând o scuză de genul "primarii nu au fost în stare să folosească sumele alocate", nu foloseşte nimănui. Baza materială lasă de dorit, unele unităţi de învăţământ nu au autorizaţii de funcţionare din această cauză, şi cu toate acestea, în acest an, Educaţia nu a reuşit să cheltuiască sumele alocate, fiind pentru prima dată nevoită să dea înapoi la rectificarea bugetară, după ce până acum era beneficiara suplimentărilor apărute cu ocazia rectificărilor.

În condiţiile în care programele de modernizare a spitalelor din ţară întârzie să apară, bugetul asigurărilor de sănătate este în excedent cu 330 milioane euro, 50% din cheltuielile din sănătate vizează unităţile sanitare cu paturi, iar diferenţa vizează medicamentele compensate şi gratuite, asistenţa medicală în ambulatoriu, programe naţionale de sănătate, asistenţa socială şi doar 2,94% spre servicii de urgenţă prespitaliceşti şi totuşi se înregistrează excedent, în pofida stării deplorabile a spitalelor, a epuizării plafonului la farmacii şi a sistemului de plată a personalului sanitar care se menţine sub nivelul mediu din economie.

Se impune în mod firesc întrebarea: "ce este de făcut?

O vorbă românească spune "Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă!"