Parliamentary debates

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

"Minciuna este adevărul din care a fost extrasă esenţa" este aforismul care defineşte fără echivoc principalul instrument uzitat de către guvernul Tăriceanu II, în "franca şi empatica" relaţie cu cetăţenii.

Reala abordare şi relaţionare a executivului vis a vis de electorat a fost evidenţiată şi prin maniera cinică şi pur electorală în care executivul a susţinut proiectul PSD de majorare a pensiilor, în condiţiile în care au conştientizat, încă din faza incipientă al acestui demers, nesustenabilitatea şi indiscutabilele carenţe pe termen mediu şi lung, ale unui proiect conceput şi transpus în practică în mod pompieristic.

Majorarea pensiilor în sine constituie un proiect de o relevanţă maximală pentru societatea româneasca postdecembristă, mai ales în condiţiile în care această semnificativă categorie socială a fost supusă unor inechităţi sociale şi materiale indiscutabile, dar acest proces, lăsând la o parte componenta politică şi meschinăria aferentă, trebuia conceput şi transpuns în practică într-un mod raţional, viabil şi etapizat, care să genereze o majorare sustenabilă, pe baze reale şi nu fantasmagorice.

Primele efecte previzibile ale acestui "generos" proiect liberalo-pesedist nu au întârziat să apară, ele fiind reliefate pe larg în mass-media, prin vocea unor reprezentanţi avizaţi şi apolitici, care au evidenţiat faptul că sistemul public de pensii este în suferinţă, precum şi faptul că valoarea punctului de pensie va fi de doar 41% şi nu de 45% începând cu 2009.

Pe de altă parte, au fost demonstrate şi demontate promisiunile executivului în privinţa majorării pensiilor, fiind evidenţiat faptul că acestea practic nu au nicio bază reală dincolo de anul 2008, calculele fiind făcute de către executiv pe o serie de date statistice care însă nu coincid faptic cu cele raportate de Guvern la Comisia Europeană.

Practic, executivul, pentru a-şi asigura nişte voturi în plus, dar şi pentru a acoperi carenţele din sistem, a recurs la "nobilul" gest de a subevalua numărul persoanelor vârstnice şi a supraevalua numărul populaţiei active în câmpul muncii pană în 2020.

Astfel, în Programul de convergenţă pentru populaţia totală a anilor 2010 şi 2020 se prognozează 21.207.000 persoane, respectiv 20.402.000 persoane, iar în evaluarea Ministerului Economiei şi Finanţelor, numărul scade în mod subit cu 73.000 pentru 2010, respectiv 493.000 pentru 2020.

De asemenea, şi numărul persoanelor încadrate în grupa de vârstă 0-14 ani a fost subevaluată de Guvern, diferenţa regăsindu-se însă, în mod "miraculos", în supravaluarea categoriei 15-64 de ani cu aproape 900.000 de persoane, adică tocmai cei care vor contribui la sistem.

Mai mult, din 2012 nu sunt prevăzuţi bani pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale, deşi acesta este prevăzut să crească la 720 milioane de euro, evidenţiind cât se poate de clar realele politici ale Guvernului Tăriceanu II, pe care le practică cu dezinvoltură: manipulare, dezinformare şi cinism.

Este cât se poate de evident că faptic, ca urmare a unor asemenea comportamente abjecte şi iresponsabile, singurii perdanţi sunt de fapt cei care ar fi trebuit să se constituie în câştigători, respectiv pensionarii, şi subliniază încă o dată "credibilitatea" unui asemenea executiv care a demonstrat, cu fiecare ocazie, că este incapabil să se coboare din turnul de fildeş şi să conştientizeze, fie şi tardiv, aforismul lui Rousseau: "Cel puternic nu este niciodată suficient de puternic pentru a fi totdeauna stăpân, dacă nu ştie să transforme puterea în dreptate".