Parliamentary debates

Domnul Mircea Costache:

"Neamurile noastre!"

Fiecare român are neamuri, are fraţi, surori, socri, părinţi, cumnaţi. De aceea se spune că, la un loc, cu toţii suntem un neam. Avem, cum s-ar zice, pretutindeni în spaţiul carpato-danubiano-pontic, neamuri. Neamuri bune sau neamuri cum ni le-a dat Dumnezeu.

Eu, pe lângă cele de sânge, m-am pomenit, în ultima vreme, graţie aventurii mele politice, rudă şi cu alte neamuri... Am fost foarte surprins de pildă când, de la tribuna Camerei Deputaţilor, gângavul politic cu mustăcioară de majur şi cărare pe mijlocul unui cap îngust, care răspunde neîntrebat la imposibilul nume de Costică Canacheu, m-a numit frate. A zis că aromânii nu sunt români, ci nişte rude de-ale noastre, poate chiar fraţi. Carevasăzică, alde Toma Caragiu sau Andrei Şaguna sau Emanoil Gojdu nu au fost români după acest Canacheu.

De-aia i-am avertizat pe deputaţi în gura mare, stârnind pentru moment hazul tuturor:

Stimaţi deputaţi, vă rog, fiţi patrioţi, fiţi buni români şi nu aprobaţi iniţiativa legislativă a acestui rătăcit conform căreia el ar trebui să fie deputat al minorităţii "machidonilor", fără să mai dea piept cu electoratul, precum impostorul Gheorghe Firtzak reprezentant al vreo 187 de aşa-zişi ruteni, care mănâncă de pomană banii românilor ca deputat.

Domnilor, vă rog, din suflet, nu faceţi ca Canacheu şi mai ales, nu mâncaţi ca Canacheu (despre neamul meu !!!)

Deunăzi, m-am mai pomenit rudă cu un alt ipochimen care cică mi-e văr. Că fiecare avem mai mulţi sau măcar un singur văr: vărul Vasile, vărul Ion, vărul Marin şi vărul Jan. Acest Vărujan, scriitor, contabil, senator, ministru, dar mai ales, sau poate tocmai de aceea, armean!

Ăsta zice că salariile profesorilor sunt prea mari, iar al şefilor de regii, agenţii, fonduri "Proprietatea", magistratură, penitenciare etc., sunt prea mici ori numai bune. Dacă ăsta mi-e văr pentru că îl cheamă Varujan, înseamnă că avem, dragi români, de ce să suferim mitocănii şi umilinţe. Fiindcă am oploşit pe lângă noi, în timp, atâtea neamuri proaste şi nesimţite, cu care ne place să ne lăudăm că trăim în armonie.

Dar, toate ar fi cum ar mai fi dacă nu ne-ar lua în fiecare zi de proşti şi nu ne-ar transforma în slugi în propria-ne casă.