Parliamentary debates

Domnul Mihai Tudose:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică: "Crizele şi gestionarea lor."

Criza adopţiilor internaţionale nu este una nouă, actuala guvernare moştenind tarele unei probleme ce nu îşi poate găsi dintr-o dată o rezolvare definitivă, de aceea nu este corect în a responsabiliza pentru acest fapt un guvern care a făcut şi primii paşi în gestionarea crizei amintite.

În demersul său de a crea un cadru juridic clar, coerent şi în acord cu prevederile internaţionale din domeniul adopţiilor şi al copiilor instituţionalizaţi, precum şi din dorinţa de a stopa un fenomen care a proliferat anterior - adopţiile internaţionale, şi care a prejudiciat incomensurabil România, actuala guvernare a impus adoptarea Moratoriului din 2001.

Astfel că aspectele pozitive ale acestui fapt nu au întârziat să apară, iar o scurtă comparaţie în acest sens este relevantă. În perioada 1997-2000 sub guvernarea Constantinescu au fost aprobate 10 000 de adopţii internaţionale, în timp ce Guvernul Năstase a aprobat, în perioada 2001-2003, prin douăsprezece Memorandumuri, un număr de 1.115 cereri pentru adopţia unor copii români de către familii din străinătate. Toate aceste dosare au primit aviz favorabil în baza reglementărilor legale, care prevăd această posibilitate, dacă există solicitări şi garanţii asupra familiilor care adoptă copilul din partea statului de provenienţă. Dacă Guvernul suspenda total adopţiile internaţionale, familiile adoptatoare puteau foarte uşor câştiga în Justiţie adopţia copilului.

Totodată, în perioada 2001-2003 au fost înregistrate 3.756 adopţii naţionale, în creştere comparativ cu perioada 1997-2000, când s-au aprobat 3.600 astfel de cazuri.

Respectând indicaţiile Raportului pentru România al Parlamentului European, Emma Nicholson, care a precizat că moratoriul impus de România adopţiilor internaţionale nu ar fi trebuit ridicat înainte de implementare legislaţiei necesare în domeniul protecţiei copilului şi de atingerea unei capacităţi corespunzătoare din punct de vedere al resurselor umane şi administrative în acest sector, guvernul a pregătit pachetul legislativ - ce curând va fi supus votului Parlamentului - cu sprijinul şi sub îndrumarea instrucţiunilor experţilor internaţionali.

Astfel că, în perioada postumă impunerii moratoriului, poveştile despre copii orfani vânduţi peste hotare de diverse fundaţii au încetat, ca şi reproşurile aduse României în privinţa lipsei protecţiei sociale pentru orfani neinstituţionalizaţi.

Dar, iată că în prezent un subiect ce şi-a găsit făgaşul firesc este brusc readus în atenţia publicului. Acuzele baronesei Nicholson, vin să alimenteze o opoziţie dezorientată, care se hrăneşte cu tabloide şi care încearcă cu disperare să distragă atenţia de la colapsul în care se află. Spuza proliferării adopţiilor internaţionale, o modă instituită sub guvernarea CDR, este trasă pe seama guvernării actuale. Dacă am fi realişti şi am încerca să avem şi o altă perspectivă a problemei în cauză am observa că nu numai România se află într-un moment de efervescenţă preelectorală, ci şi europarlamentarii care folosesc mijloace deja consacrate pentru a-şi face campanie.