Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

"E corupt, dar e coruptul nostru!"

În cursul acestei săptămâni am fost martorii unui joc de-a v-aţi ascunselea cu retragerea de către PSD a sprijinului pentru rămânerea lui Adrian Năstase la Preşedinţia Camerei Deputaţilor. După ce liderii PSD - minus Năstase şi Iliescu- s-au întâlnit la Poiana Braşov pentru a gestiona criza de imagine generată de «scandalulMătuşa», au început să apară voci din partid care luau în calcul o posibilă retragere a spijinului pentru ca Năstase să rămână la Preşedinţia Camerei Deputaţilor. În timp ce Antonie Iorgovan nu se ferea public să accepte acest lucru, Miron Mitrea purta discuţii de culise cu însuşi împricinatul Năstase pentru a-l convinge să renunţe la funcţia de la Cameră. Mai mult, se zvonea că Năstase era gata să-şi dea demisia din fruntea Camerei pentru ca partidul să nu-l lase în ofsaid şi să-i retragă susţinerea. La fel a procedat şi cu autosuspendarea din funcţia de preşedinte executiv.

Rezultatul însă nu s-a lăsat mult aşteptat şi «colegii» - pentru a folosi formula lui Năstase - au făcut public faptul că îşi susţin în continuare liderul la şefia Camerei. Decizia aceasta nu face decât să prelungească o agonie, care cel mai probabil se va sfârşi prost, atât pentru Năstase cât şi pentru «colegi». Susţinere lungă, compromitere sigură! Conjunctural, această decizie se explică prin faptul că atenţia mass-media şi a opiniei publice era îndreptată spre aşa-numita «scrisoare pierdută» a ministrului Macovei către Băsescu şi Tăriceanu cu privire la dosarul Patriciu. Din nefericire pentru PSD, existenţa acestei «scrisori» nu a putut fi dovedită, ba mai mult presa a adresat scuze ministrului Macovei.

Pe fond, decizia poate avea motive şi de altă natură. Presa a relatat faptul că Năstase şi-ar fi ameninţat voalat «colegii» că va divulga «informaţiile» despre ei adunate în perioada cât era premier. Pare verosimil. În fond, nu acuza el faptul că în scandalul «Mătuşa» a fost lucrat de serviciile care au livrat informaţii presei? Cunoaşte metoda.

Dincolo de aspectul ei politic, decizia de menţinere a susţinerii lui Adrian Năstase pune în evidenţă încă o dată injusteţea deciziei Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea acelor prevederi din noul Regulament al Camerei care faceau posibilă schimbarea preşedintelui ei la propunerea altora decât cea a propriului partid. În actuala formă, Regulamentul Camerei nu permite revocarea preşedintelui ei decât la propunerea partidului care l-a propus, indiferent de conduita acestui preşedinte. În consecinţă, revocarea este practic imposibilă pentru că PSD-ul nu va propune revocarea lui Năstase, indiferent ce face sau ce a făcut, tocmai pentru că partidul ar pierde şefia Camerei. Nu are importanţă că asupra lui Năstase planează grave suspiciuni de corupţie şi imoralitate, interesul PSD de a avea un om în fruntea Camerei este mai mare ca interesul Camerei de a fi condusă de o persoană necompromisă.

Mai mult, menţinerea lui Adrian Năstase în fruntea Camerei compromite chiar procesul de aderare la UE. Scandalul «Mătuşa» şi corupţia din PSD au ajuns să fie invocate ca un argument pentru neratificarea Tratatului de aderare al României în Parlamentul Olandei.

E corupt, dar e coruptul nostru! Aceasta este logica după care s-au ghidat «colegii» când şi-au afirmat susţinerea pentru Năstase. În mod cert, mulţi dintre ei au altă convingere, considerând că partidul trebuie să se scape de figurile compromise. Acest lucru l-a spus şi ultimul sondaj INSOMAR, potrivit căruia românii cred că cei mai mulţi corupţi se află în PSD. Vox populi, vox dei! Gura alegătorului adevăr grăieşte!

Ca şi cum nu ar fi fost destul de ridicoli, cei din PSD au anunţat pentru noua sesiune parlamentară câteva iniţiative legislative menite a reforma clasa politică: votul uninominal, o lege privind conflictul de interese care să separe şi mai mult afacerile de politică etc. Se pare că opoziţia prieşte PSD-ului sau că «scandalul Mătuşa» a fost şi el bun la ceva. O întrebare se naşte însă în mod legitim: de ce PSD-ul nu a promovat aceste iniţiative pe vremea când se găsea la putere, pentru că avea majoritatea parlamentară necesară? Pentru că nu murise încă Mătuşa Tamara? Dacă PSD-ul de acum crede cu adevărat în necesitatea acestor iniţiative, înseamnă că vinovat de nepromovarea lor înainte de 2004 este însuşi Adrian Năstase. Şi atunci, de ce acesta mai este susţinut la Preşedinţia Camerei? Pentru că e «de-al nostru».

Sunt sceptic în ceea ce priveşte acest exces de bună credinţă a PSD-ului referitor la reforma clasei politice. Cât de credibil poate fi un asemenea demers câtă vreme PSD-ul n-a reuşit să se reformeze pe sine? În fond, PSD-ul este astăzi condus, cu mici excepţii, de persoane compromise moral, de «dinozauri politici» de rasă. Geoană are şi el o avere destul de mare în comparaţie cu bursa din Franţa şi salariul de ambasador şi, în plus, are şi o soacră cu năbădăi. Despre Hrebenciuc s-au scris numai presa ştie câte. Dan Ioan Popescu e în vizorul Parchetului pentru venituri nejustificate şi privatizări dubioase. Mitrea nu e nici el mai bun. Văcăroiu, acest «Hagi al finanţelor» a avut o colaborare dubioasă cu controversatul Sorin Ovidiu Vântu, părintele FNI. Despre restul- Oprişan, Vanghelie, Mazăre etc.- nici nu mai are rost să vorbim. Când a izbucnit «scandalul Mătuşa», unii vorbeau despre soluţia salvatoare Ion Iliescu, tocmai pentru că e «sărac şi cinstit». Dar atunci cum rămâne cu controversele ce-l privesc în legătură cu Revoluţia şi mineriadele? Cum rămâne cu proprietatea considerată un "moft", retrocedarea pădurilor o "prostie istorică", iar alternanţa democratică la putere o "meteahnă de care românii nu s-au lecuit"? Rămâne cum a stabilit: reformarea PSD s-a rezolvat! Nu se poate!