Parliamentary debates

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Declaraţie politică: "Natura este arta lui Dumnezeu" - Dante Alighieri

Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor se sărbătoreşte anual pe 18 aprilie, la iniţiativa ICOMOS - Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, care a făcut această propunere în 18 aprilie 1982, propunere aprobată la Conferinţa Generală a UNESCO din 1983. Scopul acestei sărbători este de a oferi posibilitatea conştientizării de către populaţie atât a diversităţii patrimoniului la nivel naţional şi mondial, cât şi a expunerii şi vulnerabilităţii acestuia şi, în consecinţă, a eforturilor necesare pentru protecţia şi conservarea sa.

Anul acesta, tema propusă de ICOMOS este "Cultural landscapes and monuments of nature", Peisaje culturale şi monumente ale naturii.

Cu această ocazie vreau să vă menţionez peisajele naturale şi monumentele naturii din Dobrogea şi lipsa de interes de până în acest moment a autorităţilor pentru protejarea, consolidarea, refacerea şi nu în ultimul rând promovarea acestora. Dobrogea deţine pe lângă litoralul românesc şi Delta Dunării, rezervaţie naturală recunoscută la nivel internaţional, o mulţime de alte frumuseţi naturale pe care, din păcate, nici noi, românii, nu le cunoaştem îndeajuns.

Avem lacuri "care nu îngheaţă", nămol cu proprietăţi curative la Techirghiol şi Saturn, peşteri unice în lume, grindul Chituc, rezervaţia Hagieni, rezervaţia Cheia, rezervaţia Popina din complexul lagunar Razelm, rezervaţia submarină din zona 2 Mai - Vama Veche, mozaicul roman şi zidul roman de incintă, cetatea Capidava, ansamblul rupestru din cretă de la Basarabi, situri arheologice de o frumuseţe şi importanţă istorică deosebită din zona fostelor cetăţi Tomis, Histria, Callatis.

Toate aceste valori de cultură materială şi spirituală, împreună cu multe altele pe care nu le-am menţionat se găsesc în Dobrogea şi fac parte din patrimoniul naţional. În întreaga ţară există o mare diversitate de monumente şi situri, de peisaje culturale şi de monumente ale naturii pe care, din păcate, nici la nivelul autorităţilor locale şi cu atât mai puţin la nivelul central, nu le preţuim şi nu le valorificăm îndeajuns.

Toate aceste frumuseţi naturale, dacă ar fi avut atenţia celor responsabili în cei 17 ani care au trecut, s-ar fi putut transforma în puncte de atracţie pentru întreaga lume. Mai trist este că înainte de 1989, unele dintre aceste locaţii şi edificii beneficiau de o mult mai mare atenţie, de fonduri şi de administrare constantă. Fiind o ţară "închisă" în acele vremuri însă, chiar dacă am fi dorit nu prea am fi avut cum să punem în valoare aceste frumuseţi. Dar după 1989, cine ne mai opreşte? S-a încercat chiar o inventariere a tuturor acestor locuri în controversata lucrare "Eterna şi fascinanta Românie" a domnului Iliescu. Însă totul a rămas "imortalizat" în frumoasele ilustraţii, în rafturile librăriilor, fără ca cineva să mai facă altceva în continuare. Niciodată nu este prea târziu însă. Este momentul să trecem de la promisiuni şi declamaţii la fapte concrete, la demararea sau chiar continuarea, acolo unde există, a unor proiecte de salvare şi restaurare a frumuseţilor naturii, de protejare şi conservare a acestora şi de introducere a lor în circuitul turistic naţional şi internaţional.

Cu un mic efort iniţial, aceste locaţii pot ajunge chiar să se autofinanţeze parţial dacă ar exista bunăvoinţă din partea autorităţilor locale şi centrale. Şi pe lângă a se finanţa din resurse proprii ar putea deveni surse de venituri pentru autorităţile locale. Pentru unele dintre ele se pot întocmi proiecte pentru care să se obţină finanţări din partea Uniunii Europene, aşa cum statele integrate înaintea noastră au făcut deja. Totodată, dacă pentru fiecare dintre aceste locaţii ar exista o grijă permanentă, agenţiile şi operatorii din turism din ţară şi străinătate le-ar putea include în oferta lor ca excursii şi trasee turistice pentru turiştii străini sau pentru turiştii români care vor, atunci când sunt pe litoral, să facă şi altceva în afară de plajă.

Siturile arheologice au o mare încărcătură istorică, iar legendele asociate acestora nu fac decât să transmită lumii cine suntem, care ne este istoria. Şcolile din Dobrogea ar trebui să aibă în program excursii la toate aceste locaţii, astfel încât copiii, crescând, să poată povesti, să poată transmită mai departe povestea locurilor de unde sunt. Rezervaţiile naturale au o floră şi o faună deosebite, cu nenumărate specii protejate, unele unice în lume, având bălţi cu vegetaţie acvatică şi palustră, coaste şi râpe de calcar, stepe pietroase, stufăriş şi multiple specii de arbuşti. Iar peşterile sunt străbătute de labirinturi care au generat nenumărate legende ce merită povestite.

Priviţi, stimaţi colegi, în jurul dumneavoastră, în judeţele de unde sunteţi si faceţi demersurile necesare ca să valorificaţi potenţialul natural al zonei astfel încât să ajungă să fie cunoscut de întreaga lume. Cel mai important lucru acum este să trecem de la nepăsare la conştientizare şi acţiune! Împreună cu societatea civilă faceţi apel către autorităţi pentru a obţine fonduri, pentru a obţine sprijinul necesar punerii în evidenţă a frumuseţilor naturii din zona unde locuiţi, în folosul concetăţenilor dumneavoastră, al potenţialilor turişti, al naturii şi al nostru, al tuturor!

Vă mulţumesc.