Parliamentary debates

Domnul Dănuţ Liga:

"Nu, discriminării!"

A trecut mai bine de un secol şi jumătate de când generaţia paşoptiştilor înţelesese că vremea robiei ţiganilor din Ţările Româneşti apusese şi că eliberarea acestora le va da şi lor posibilitatea de a fi părtaşi la construcţia şi dezvoltarea României Mari de mai târziu.

Din nefericire, aceste nobile obiective nu au fost atinse nici până astăzi. Ţiganii români nu au fost niciodată integraţi şi nici eforturile în acest sens nu au fost niciodată substanţiale. Şi noi, dar şi europenii, vorbim foarte frecvent şi foarte mult pe această temă, dar niciodată şi nimeni nu şi-a pus problema înţelegerii în profunzime a trăsăturilor identitare şi mai ales culturale ale acestei etnii. Astfel că degeaba construim politici sociale, programe, proiecte şi chiar legi, care dacă nu se vor solda toate cu un mare eşec, pot crea chiar frustrări în rândul etniei majoritare. Stigmatul pe care îl poartă cu ea această etnie se răsfrânge şi asupra românilor, mai ales dacă ne gândim la valul de furie din Europa, stârnit de explozia de violenţă şi infracţionalitate.

Situaţia economică şi socială mizerabilă în care se zbate cea mai mare parte a acestei etnii nu trebuie confundată cu prosperitatea clanurilor mafiote, care nu sunt nicidecum formate exclusiv din ţigani. Haideţi să cercetăm câte dintre infracţiunile din ultimul timp, atât pe teritoriul naţional cât şi în spaţiul Uniunii Europene, au fost săvârşite de ţigani şi câte de români. Cred că vom avea o mare surpriză.

Lipsa resurselor, a educaţiei, a sprijinului autorităţilor în găsirea unui loc de muncă, precum şi a tuturor celorlalte instrumente care ar putea determina o viaţă de minimă decenţă în viaţa ţiganilor sunt problemele care trebuie să ne preocupe pe noi toţi.

Italienii nu au înţeles acest lucru şi au împins majoritatea imigranţilor ilegali ţigani, din România sau şi din alte părţi, în mizeria, sărăcia şi mirosul periferiilor construite din cartoane şi tablă. Şi acum, fără sarcasm aş spune, culeg roadele: frustrări, violenţă, ură, infracţionalitate.

Ce-am vrut să spun cu toate acestea? Că a trecut prea mult timp şi prea multe încercări s-au făcut, iar problema ţiganilor a rămas nerezolvată. Că din cauza libertăţii de circulaţie a persoanelor, pe lângă problema nerezolvată a minorităţii ţiganilor din România vor apărea şi altele, imigranţi asiatici, arabi, africani, şi nu ştiu cum vom reuşi să răspundem unor astfel de provocări.

Personal, cred că cea mai bună soluţie este consecvenţa în lupta împotriva oricărei forme de discriminare. Dacă vom continua să luăm măsuri pentru a arăta cât de europeni suntem sau pentru a creşte în sondaje să nu vă aşteptaţi ca problemele să se rezolve.

Pentru noi, toţi românii, ţiganii, ungurii, lipovenii etc. sunt cetăţeni ai acestei ţări, cetăţeni români, cu drepturi şi obligaţii egale, garantate de constituţie, iar noi, parlamentarii români, avem datoria de a-i sluji pe toţi.