Parliamentary debates

Domnul Aledin Amet:

"Despre drama naţiunii tătare"

În fiecare an, la data de 18 mai, tătarii din întreaga lume îi comemorează pe cei care au suferit drama deportării. În fiecare an, în Crimeea, dar şi în România, se desfăşoară manifestări specifice. În mai multe localităţi din judeţele Constanţa şi Tulcea, vor avea loc astfel de acţiuni, iar în geamii vor fi ţinute slujbe de comemorare.

Trebuie amintit faptul că, în noaptea tragică de 18 mai 1944, în urma ordinului criminal al lui Iosif Visarionovici Stalin, au fost forţaţi să-şi părăsească casele aproximativ 400.000 de tătari. Aceşti oameni au fost îmbarcaţi în vagoane destinate animalelor şi transportaţi în regiuni străine lor, unde nu se aflau ACASĂ. ACASĂ însemna şi, firesc, înseamnă Crimeea.

Cinismul autorităţilor comuniste a avut şi o altă dimensiune. În timp ce femeile, bătrânii, copiii sufereau tragedia deportării, tinerii tătari luptau pe front, în cadrul Armatei Roşii. În timpul deplasării au pierit foarte mulţi dintre cei năpăstuiţi.

Faptele sunt evidente şi orice istoriografie trebuie să le consemneze. Este de datoria specialiştilor să facă cunoscute astfel de fapte.

Din păcate, acest genocid, pentru că este vorba de un genocid, nu a fost încă bine prezentat. Chiar dacă versiunea oficială sovietică a tăcut în privinţa momentului istoric respectiv, a sosit vremea unei noi abordări, abordarea corectă.