Parliamentary debates

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Atenţie! Moartea vine cu ambulanţa!"

Săptămâna care a trecut a adus în discuţia publică un subiect extrem de cunoscut, dar ignorat în ultimii douăzeci de ani, legat de starea septică a celor mai multe din unităţile sanitare din România. A fost nevoie ca o personalitate a vieţii publice să treacă prin coşmarul infectării într-o astfel de unitate pentru ca subiectul să capete proporţii, iar lumea politică să se trezească la realitate. Şi, culmea! Cazul care a provocat această efervescenţă nu vizează un spital amărât de la ţară, un biet dispensar comunal, ci chiar un mare spital din capitala României.

Pentru oamenii de rând, teama şi reţinerea de a intra într-o unitate medicală este cu totul justificată, dacă ne bazăm atât pe experienţele individuale, cât şi pe cele colective. Câţi dintre români nu au mers la spital pentru tratarea unei entorse şi au plecat acasă bolnavi de TBC? Câţi dintre români nu au intrat într-o clinică pentru o banală răceală şi s-au pricopsit cu hepatită sau mai ştiu eu ce stafilococ?

Puţini dintre noi cunosc cifrele usturătoare ale statisticilor care evaluează calitatea serviciilor din domeniul sănătăţii româneşti. Rămânem în continuare campioni pe continentul european la mortalitate infantilă, concurăm pentru cel mai periculos sistem al maternităţilor din Europa, în care rareori atât mama, cât şi copilul ajung acasă sănătoşi, şi nu acordăm cea mai mică şansă părinţilor şi bunicilor noştri de a se bucura de bătrâneţe.

Un sistem sanitar bolnav, care înghite anual miliarde de lei este în continuare mai ineficient decât leacurile băbeşti, tratamentul naturist sau mila lui Dumnezeu. Mai mult, acest sistem nu numai că nu reuşeşte să te trateze, ci ameninţă viaţa românilor mult mai rău decât orice alt pericol. Pe lângă aceasta, scurgerea constantă a resurselor umane valoroase din sistemul românesc către străinătate, au lăsat clădirile insalubre şi fără cea mai importantă componentă, medicii de valoare.

Scuzele reprezentanţilor din sistem sunt întotdeauna aceleaşi: lipsa resurselor financiare! Sunt de acord că este una dintre principalele probleme cu care ne confruntăm, însă asigurarea unui mediu steril în unităţile spitaliceşti nu reprezintă cu siguranţă un efort bugetar impresionant, ci doar bunăvoinţă şi foarte puţin management de calitate.