Parliamentary debates

Domnul Virgil Pop:

"Capul lui Boc vrem!"

Trei miniştri ai Guvernului Boc, deţinători ai celor mai importante portofolii din administraţie (interne, finanţe şi transporturi), au recunoscut, rând pe rând, că România o ducea rău încă din 2009, dar, din motive pur electorale, nu s-au luat măsuri de combatere a crizei financiare. Mai mult, democrat-liberalii au recunoscut în mod făţiş că au minţit populaţia în ceea ce priveşte starea reală a economiei româneşti, care nu stătea pe roze nici anul trecut.

Dacă acesta nu este un motiv pentru ca cei trei, împreună cu colegii lor la fel de "competenţi" de la dezvoltare regională sau economie să plece de la putere, zău că nu ştiu care e. Într-o ţară relativ normală, cu o democraţie cât de cât consolidată, spusele celor trei miniştri s-ar fi încadrat la capitolul "tentativă de subminare a economiei" şi ar fi fost pedepsiţi în consecinţă, prima măsură fiind cea a demiterii urgente. Dar nici premierul Boc nu se lasă dus de pe scaunul din Palatul Victoria, chiar dacă a mai fost demis o dată, în ciuda tuturor faptelor ce frizează deja limita legii şi a Constituţiei. Şi desigur, nici de la preşedintele Băsescu nu ne mai putem aştepta la renunţarea la acest guvern nociv pentru statul român în condiţiile în care ne-a demonstrat, nu o dată, că preocuparea majoră a domniei sale este accesul la resursele puterii şi ale banilor publici.

De la democrat-liberali nu ne mai putem aştepta la nimic. Ne-au demonstrat că şi dacă există resurse nu există voinţă politică pentru a-i ajuta pe români, pentru a scoate economia de la ananghie, pentru că, pur şi simplu, calculele electorale sunt mult mai importante decât nivelul de trai al cetăţenilor. Nu e de mirare, deci, că românii îşi trăiesc zilele în stradă, pentru a protesta împotriva celor mai înrobitoare măsuri economice pe care le-a propus vreodată un guvern postdecembrist.

Pe bună dreptate, oamenii cer demisia sau demiterea acestor guvernanţi incompetenţi, ce au făcut traiul decent în România un deziderat aproape imposibil de atins. Nu numai oamenii din capitală sau din marile oraşe ale ţării ies în stradă. Şi mai afectaţi de aceste măsuri aberante vor fi pensionarii şi bugetarii din oraşele mici sau din mediul rural, care nu vor avea încotro să se îndrepte, în lipsa unui domeniu privat consolidat. Pentru aceşti oameni, alegătorii noştri, avem o datorie morală, aceea de a împiedica prin orice mijloace lezarea drepturilor fundamentale: dreptul la muncă şi dreptul la pensie.

Că o fi prin demisie, demitere, sau remaniere, este foarte important ca această echipă guvernamentală să părăsească cât de repede Palatul Victoria. Doar atunci vom putea demara, cu adevărat, lupta împotriva crizei financiare şi planurile de reconstrucţie a economiei româneşti. Dar de data aceasta fără minciună, calcule electorale şi rea-voinţă, aşa cum, cu un cinism feroce, ne-au obişnuit democrat-liberalii.