Parliamentary debates

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Lecţii de solidaritate de la oamenii şcolii către politicieni"

Doresc să încep intervenţia mea reiterând o idee pe care am mai exprimat-o de la această tribună, aceea că şcoala românească reprezintă una dintre soluţiile viabile şi pe termen lung la problemele cu care se confruntă ţara noastră, prin educaţia trainică pe care o dă tinerei generaţii şi prin valorile adevărate pe care le transmite copiilor români. În vremuri grele, trebuie să ne gândim la viitorul copiilor noştri şi cred că cel mai sigur mod de a-i proteja de vicisitudinile vremurilor este să învestim în educaţia lor.

În calitate de aleşi uninominal în Parlamentul României, cred că este de datoria noastră să ne implicăm în găsirea de soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă sistemul educaţional şi împreună cu toţi membrii comunităţii şi cu factorii decizionali din administraţia locală şi centrală să redăm şcolii locul pe care îl merită în societatea românească.

Din păcate, începutul anului şcolar 2010-2011 ne înfăţişează o clasă politică blocată în clişee cu pronunţat iz electoral şi încă prea puţin convinsă că şcoala nu este un instrument de adunat voturi. Toate canalele media abundă în declaraţii politicianiste prin care se critică nerealizările din sistem. Se refuză cu obstinaţie să se constate şi lucrurile bune şi, lucrul cel mai grav, nu se oferă soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei.

Ca şi cadru didactic, dar mai ales ca şi părinte, mi-am pus mari speranţe că noua Lege a educaţiei va reprezenta un pas înainte în ceea ce înseamnă aşezarea şcolii pe fundamente corecte şi în redefinirea rolului pe care îl au toţi participanţii la procesul educaţional. Încă mi-e străin motivul pentru care această lege, care reprezintă, din punctul meu de vedere, un progres important al sistemului educaţional românesc, stă blocată de luni de zile într-o comisie de specialitate a Parlamentului României. Mă întreb cine are interesul ca un nou an şcolar să înceapă fără a defini noi principii de funcţionare ale unui sistem învechit, care, în mod evident, îşi arată astăzi limitele. Consider că, după douăzeci de ani de experimente nereuşite, România merită şansa de a se dezvolta printr-o resursă umană educată, responsabilă şi implicată în construcţia propriului viitor.

Cu toate acestea, nu pot să nu constat că o parte dintre oamenii şcolii ne dau adevărate lecţii în ceea ce priveşte solidaritatea în condiţii de criza şi dedicaţia faţă de acest domeniu nobil. Vreau să mulţumesc pe această cale conducerii unuia dintre liceele din colegiul pe care îl reprezint, care a reuşit mobilizarea elevilor şi profesorilor într-un efort de a finaliza curăţenia din parcul şcolii, în condiţiile în care fondurile alocate de către autorităţile de resort pentru aceste activităţi au fost insuficiente. Sunt sigur că exemplul pe care l-am dat nu este unul izolat, iar astfel de iniţiative ne arată că nici măsurile de austeritate şi nici alte condiţii potrivnice nu pot diminua dragostea de şcoală.

În încheiere doresc să urez, alături de dumneavoastră, un nou an şcolar plin de satisfacţii şi împliniri tuturor cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor şi fie ca înţelegerea, înţelepciunea, dedicaţia şi valoarea să fie axele directoare după care se va ghida activitatea noastră viitoare.