Parliamentary debates

Domnul Ioan Ghişe:

Declaraţie politică: "Necesitatea unui acord politic privind educaţia, necesitatea redefinirii scopului şi obiectivelor strategice ale învăţământului de stat obligatoriu"

În lumea civilizată este o banalitate să se menţioneze relaţia de dependenţă a calităţii cetăţenilor unei ţări de calitatea sistemului de învăţământ de stat obligatoriu.

Numeroasele handicapuri pe care mulţi dintre conaţionalii noştri le au în adaptarea la comunicare eficientă şi integrarea în comunităţile străine, au ca şi origini decalajele pe care le înregistrează învăţământul românesc de stat obligatoriu faţă de sistemele de învăţământ din ţările dezvoltate.

Sigur se poate obiecta că a devenit tradiţie ca la olimpiadele internaţionale pe discipline şcolare, elevii români să se numere printre fruntaşii lumii şi ai Europei. Este cunoscut că excepţia confirmă regula. Supunem atenţiei calitatea sistemului de învăţământ pentru toţi copiii şi tinerii României şi nu doar condiţia elitelor.

Constatăm o neadaptare a formelor de pregătire a şcolarilor faţă de nevoile societăţii în privinţa cunoştinţelor practice necesare unui tânăr cetăţean pentru a înţelege exact instituţiile statului şi raporturile dintre ele.

Programele de învăţământ, prin conţinuturile lor, pregătesc prea puţin pentru integrarea cu succes a tinerilor în grupuri sociale şi profesionale.

Elementele fundamentale de etică şi morală, de teoria grupurilor, de managementul organizaţional şi comunicare eficientă, rămân străine pentru cei mai mulţi absolvenţi de liceu, ca să nu mai vorbim de absolvenţii de şcoală generală.

Execrabila salarizare a personalului didactic face ca mai ales în mediu rural să se funcţioneze în învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial cu un procent covârşitor de cadre necalificate corespunzător postului didactic ocupat.

În continuare se formează mulţi tineri în şcoli profesionale pentru meserii care nu au cerere pe piaţa muncii nici acum, dar mai ales în perspectivă. În acelaşi timp însă, alte meserii şi aptitudini cu mare căutare pe piaţa muncii, lipsesc din bagajul de cunoştinţe al tineri generaţii.

Ţările cele mai avansate din lume au ca şi prioritate naţională sistemul de stat de educaţie şi învăţământ şi asta nu doar în declaraţii politice, ci şi în procente din p.i.b.-ul naţional alocate anual din bugetul de stat.

Constatăm că la noi este o serioasă diferenţă între declaraţiile oficiale şi realitatea din sistem. Efectul este ca tinerii, ca şi produs al sistemului de învăţământ de stat obligatoriu de cele mai multe ori, după absolvirea studiilor obligatorii rămân cu serioase nevoi de instruire pentru a se integra în societate sau într-un loc de muncă.

Faţă de starea de fapt, descrisă prin aprecierile anteriore, propunem următoarele: realizarea unui acord naţional privind strategia de dezvoltare a învăţământului românesc pentru următorii 20 de ani; fundamentarea acestei strategii pe viziunea asupra evoluţiei României şi pe seturi de principii şi valori care se constituie în standarde ale naţiunilor lumii civilizate; aplicarea în sistemul de învăţământ a metodelor societăţii educaţionale şi ale societăţii informaţionale; proiectarea în învăţământul de stat a specialităţilor profesionale funcţie de prognozele necesarului de resurse umane ale economiei naţionale şi ale cererilor viitoare de pe piaţa muncii; reconsiderarea importanţei şi rolului disciplinelor umaniste pentru fundamentarea educaţiei copiilor şi tinerilor pe principii şi metode etice şi morale; crearea unui plan naţional pentru garantarea posibilităţii fiecărui copil şi tânăr de a deţine un computer şi asigurarea şanselor de instruire în domeniul tehnologiei informaţionale; definirea şi crearea standardelor de calitate în domeniul învăţământului pentru a fi compatibilizate învăţământul din România cu acela al ţărilor cele mai dezvoltate.

Calitatea vieţii viitoare a cetăţenilor României depinde fundamental de calitatea educaţiei copiilor şi tinerilor de azi. Aceştia sunt cei care vor deveni cetăţeni în viitorul apropiat, iar calitatea educaţiei lor depinde fundamental de calitatea sistemului de învăţământ, ale cărui politici le decid responsabilii politici ai prezentului.

Este banal să constatăm că dacă fiecare guvernare începe cu propria viziune despre educaţie şi reformează diferit faţă de cei care până cu câtva timp în urmă modificau esenţial ceea ce au iniţiat precedenţii, în acest fel va trece timpul, vor trece guvernările şi educaţia cetăţenilor se va desfăşura inconsecvent şi fără un ţel anume.

Dacă însă toate instituţiile şi persoanele cu responsabilităţi, competenţe şi atribuţii vor participa la acţiunea naţională de orientare şi conducere a sistemului naţional de educaţie către un acelaşi ideal, atunci se creează premisele ca peste ani să se dezvolte calitatea şi un nivel mai ridicat de educaţie al cetăţenilor României.

Rămâne ca începând cu preşedintele ţării, primul ministru şi guvernul pe care îl conduce, apoi partidele politice parlamentare, instituţiile reprezentative privind educaţia, printr-o acţiune comună, coerentă, convergentă şi responsabil asumată, să realizeze acordul politic pentru educaţia naţională.