Parliamentary debates

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"O societate românească curată - în memoria celor care au murit pentru libertate"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La 16 ani de la evenimentele din decembrie 89, iată că şi poporul român a ajuns la gradul de maturitate politică şi tărie morală de a privi în faţă adevarata imagine a celor care îl conduc. Pentru alte ţări desconspirarea celor care, într-un fel sau altul, au sprijinit regimurile totalitare, este deja o poveste de domeniul trecutului. Au înţeles că oricât de dureroasă este demolarea miturilor, este de preferat realitatea crudă în locul unei incertitudini perpetue. Pentru că semne de întrebare au existat şi în societatea românească post-revoluţionară dar, paradoxal, poporul român, acelaşi care a ieşit cu pieptul gol în faţa gloanţelor, nu a avut curajul sa-i demaşte pe cei care erau torţionarii din umbră. Se pare că acum a venit momentul de maturitate când avem curajul şi tăria să privim realitatea în faţă.

Cum era şi de aşteptat, demascarea unora a stârnit adevărate valuri, unele de neîncredere altele de stupoare, dar majoritatea de furie mocnită: aceasta este deci adevărata faţă a celor care ani de zile au fost adevăraţi stâlpi ai integrităţii şi probităţii morale? Scuzele tardive şi penibile nu au făcut decât să întărească sentimental de scârbă al omului simplu care ridicase aceste personaje la rangul de simbol al luptei pentru dreptate şi integritate morală. Pentru că, indiferent de motivaţie gestul în sine, rămâne acelaşi: aceşti oameni şi-au trădat aproapele, de multe ori ruda sau prieten, un om care le-a dăruit încrederea şi şi-a deschis sufletul pentru ca apoi vorbele lui să fie aşternute pe hârtie şi predate Securităţii. Pentru că asta au făcut în esenţă aceşti turnători : au profitat de încrederea învestită de alţii în ei ca apoi să-i denunţe. Nu mai contează nici motivaţia cum nu contează nici dacă informaţiile erau sau nu incriminatorii, contează gestul.

Privite moral, faptele lor le depăşesc pe cele ale adevăraţilor securişti. Angajaţii Securităţii cel puţin lucrau pe faţă, erau plătiţi pentru asta şi nu făceau un secret din meseria lor, pe când aceşti turnători lucrau din umbră şi principala lor armă era perfidia. Profitau de naivitatea celui hăituit pe faţă de Securitate şi îi aplicau lovitura de graţie pe la spate.

Avem nevoie de o societate curată moral pentru a putea să investim fără frică în omul de lângă noi, să-i acordăm încrederea noastră, să ne alegem liderii dintre aceia care au cugetul curat şi nu pot fi şantajaţi.

Procesul desconspirării foştilor colaboratori ai Securităţii va fi lung şi plin de surprize. Şi majoritatea acestor surprize vor fi neplăcute marcând ireversibil destinul unor personalităţi. Dar odată dus la bun sfârşit se va termina odată pentru totdeauna cu starea de incertitudine care ne-a bântuit viaţa în ultimii 16 ani. Cel puţin atât datorăm memoriei celor morţi sub gloanţe pentru libertate, şi care nu au mai apucat să se bucure de ea.