Parliamentary debates

Doamna Lia Ardelean:

La 17 ani de la evenimentele din decembrie 1989, România arată ca un morman de fiare vechi. Globalizarea democratică şi economia de piaţă cu faţa spre vest ne-a lăsat fără fabrici, fără uzine, fără brăţările dacice, dar, cel mai grav, fără bunurile de patrimoniu. Aşa am ajuns să ne înstrăinăm pe mai nimic aproape tot ce s-a construit trainic de-a lungul timpului. Fabricile au fost rase de pe faţa pământului, mai ales cele din industria strategică, iar acum suntem dependenţi de mila investiţională a altora. Contrar sloganului "Nu ne vindem ţara", am vândut tot ce se putea vinde, pe un leu, pe un euro şi pe nimic, numai să nu mai avem. Am înstrăinat fără cruţare unităţi economice recunoscute în toată lumea, îndeosebi pentru valoarea terenurilor de sub ele, afaceri din care s-au îmbogăţit şmenarii autohtoni sau străini, îmbogăţiţi peste noapte de comisioanele grase. Am ajuns să nu mai avem ciment, tractoare, arme de provenienţă românească şi astfel să depindem de alţii în spaţiul nostru vital economic.

Poporul român a fost obişnuit, de milenii, să i se ia. Ne-au luat romanii, turcii, tătarii şi alte naţii tot ce au apucat. Acum ne-au luat industriile şi pământurile. Străinii sunt majoritari în mai toate societăţile care ne dau energia, aluminiul, oţelul şi chiar banii. Aproape că nu mai avem nimic al nostru. Nici o ţară din lume nu şi-a permis, precum România, să privatizeze ramurile strategice. Aşa procedează doar cei care-şi grăbesc pieirea.

Înainte de 1989, am strâns cureaua pentru a plăti datoriile lui Ceauşescu cu marea industrializare. Acum am rămas aproape fără nimic strategic. Trebuie să găsim timp să ne reorientăm din mers, să facem cu adevărat o ţară productivă, nu doar de consum.