Parliamentary debates

Domnul Alexandru Mocanu:

"Paşol na turbinca, ciorti!"

S-a terminat! S-a terminat coşmarul dezbaterilor inutile pe o temă inventată, dar care, din ambiţia politicianistă a unor aşa zişi "lideri", a blocat agenda publică 5 luni de zile şi, în final, a condus la cheltuirea absolut fără rost a câteva mii de miliarde lei pentru a afla ceea ce, de fapt, ştiam cu toţii: cetăţenii României, în marea lor majoritate, nu sunt de acord cu demiterea Preşedintelui.

Înainte de a fi o victorie a lui Băsescu, a PD şi a PLD, rezultatul referendumului reprezintă o înfrângere zdrobitoare a coaliţiei anti-Băsescu: PSD-PNL-PRM-PC-UDMR. Liderii acestor partide, scrie Evenimentul Zilei, "au intrat cu capul în zid, ca berbecii. N-ar fi exclus ca unora, după o aşa izbitură, să le pice coarnele, iar propriile partide să le agaţe pielea-n cui". Este o palmă usturătoare pe care chiar propriile electorate au dat-o liderilor acestor partide pentru că s-au dovedit a fi rupţi complet de preocupările majorităţii cetăţenilor şi ale propriilor simpatizanţi.

În schimb, au fost preocupaţi să satisfacă de îndată cererea oligarhilor de a elimina un preşedinte ce s-a dovedit a le fi incomod. Mai mult, din obedienţă, au hotărât ca referendumul să se desfăşoare chiar de ziua oligarhului şef, adică pe 19 mai, atunci când Biserica Ortodoxă l-a prăznuit pe Sf. Mucenic Patrichie!!! Dar degeaba. Nici Dumnezeu, cât este El de bun, nu s-a milostivit să ţină partea oligarhilor.

Abia în al doilea rând, rezultatul referendumului este un triumf al lui Traian Băsescu şi al democraţiei. Măcar dacă, din această experienţă, liderii celor 322 de parlamentari ar fi învăţat ceva, şi anume că, oricât ai fi de puternic, nu poţi să înoţi împotriva curentului decât foarte puţin timp, după care, implacabil oboseşti şi curentul te bagă la fund. Au învăţat ceva politicienii noştri? Văzându-le declaraţiile de după exit-poll-uri aş putea spune că n-au învăţat nimic. În loc să ceară scuze pentru gâlceava sterilă, politicianistă şi foarte costisitoare întreţinută timp de 5 luni, declaraţiile acestora manifestă aroganţă, îngâmfare şi chiar impertinenţă, încercând într-un mod jalnic să ignore, să minimalizeze rezultatul referendumului ori să-l "traducă" în favoarea lor. Dacă membrii partidelor lor nu se vor trezi la timp şi nu-i vor retrage imediat pe aceştia în linia a doua sau a treia, atunci să nu se mire dacă, la proximele alegeri parlamentare, partidele lor vor înregistra scoruri în jurul pragului de 5%. Şi dintre toate, mărturisesc că cel mai mult îmi pare rău de PNL. Am muncit împreună şi pe mulţi dintre activiştii acestui partid îi respect pentru seriozitatea şi devotamentul lor. Sincer, nu cred că ei ca şi marea masă a liberalilor, merită soarta ţărăniştilor.

Dar apropo de PNL: ieri, un ziarist din presa locală m-a întrebat cum se simt şi ce fac liderii PNL Teleorman acum, după referendum. Mai în glumă, mai în serios am răspuns că aceştia caută cu înfrigurare prin sertare fotografiile, de acum prăfuite, în care apar împreună cu Teodor Stolojan în campania din 2004, pentru că, cred eu, s-ar putea să aibă nevoie de ele într-o anume circumstanţă spre a se relegitima. Dar vai, mulţi dintre ei le-au rupt public în urmă cu un an, declarându-se ... "patricieni" convinşi! Astăzi, după scatoalca primită de la electorat, se gândesc că dă bine să-şi reintroducă în CV-uri "faptele de arme" din vremea "bunului şi competentului" Teodor Stolojan. Bine zicea nenea Iancu: "O soţietate fără moral şi fără prinţip e, carevasăzică, că nu le are".

Tot ca pe vremea lui nenea Iancu, deunăzi, câţiva parlamentari din grupul celor 322, din motive pe care astăzi nu le cunosc în totalitate, au făcut pasul înapoi, recunoscând că acţiunea majorităţii antiprezidenţiale nu a avut niciun temei serios, ci a urmărit exclusiv interesele personale ale liderilor acelor partide sau ale oligarhilor pe care-i slujesc cu devotament.

La ora când susţin această declaraţie, la mine în Teleorman, s-ar putea desfăşura o conferinţă de presă la care să se anunţe "dorinţa arzătoare" a deputaţilor Constantin Amărie şi Teodor Niţulescu de a se înscrie în PD spre a putea, nu-i aşa, "să lupte cu mai multă eficienţă împotriva sistemului ticăloşit şi a oligarhiei PSD"!

Despre Constantin Amărie nu am a comenta şi nici nu doresc acest lucru. Rămâne ca dânsul să explice opiniei publice gestul făcut, iar mai departe va fi, eventual, decizia BPL al PD din Roşiori.

În ceea ce îl priveşte însă pe Teodor Niţulescu, indiferent ce revelaţii va spune că a avut zilele trecute sau ce argumente va reuşi să invoce în justificarea gestului său, eu unul o spun clar: nu sunt de acord cu primirea sa în rândurile PD şi recomand organizaţiei Alexandria ca şi organizaţiei judeţene să nu facă greşeala de a-l primi. Nu de altceva dar, în mai 2000, când a fugit din PD la PSD, nu a făcut-o cu decenţă, ci a găsit de cuviinţă să scuipe în obrazul colegilor care l-au sprijinit aproape 4 ani şi, drept mulţumire, i-a lăsat cu "ochii în soare", cu 4 săptămâni înainte de alegeri! Astfel de lucruri nu trebuiesc uitate niciodată. Aş spune chiar că, periodic, ele trebuiesc rememorate pentru ca şi colegii mai tineri să înveţe din astfel de lecţii.

Şi pentru că adeseori lucrurile o iau razna de tot, voci avizate din politica mare susţin că peste o săptămână chiar Liviu Nicolae Dragnea îşi va arăta "dragostea neţărmurită" pentru PD şi, pentru a nu veni cu mâna goală, aduce şi 40 de primari, adică cu 20 în plus faţă de cei cu care a plecat în 2001 din PD la PSD. Fără comentarii!

Pe fondul acestor "veşti" mi-am amintit că, în urmă cu 3-4 ani, cineva mi-a spus că politica este a doua meserie, ca vechime, din lume. Pe zi ce trece, trebuie să recunosc că înclin să-i dau dreptate: politica poate fi a doua meserie din lume pentru că prea seamănă mult cu prima!

Date fiind aceste ipoteze absolut halucinante, tare aş dori să am o turbincă fermecată, precum în basmul cu pricina, în care, la o comandă, să-i pot introduce pe toţi aceşti politicieni care, nepăsându-le de cetăţeni, se "plimbă" dintr-un partid în altul, de la stânga la dreapta şi retur, o dată sau de mai multe ori, urmărind exclusiv propriul interes. Restul, adică ceea ce ei spun public, nu este altceva decât politicianism de cea mai joasă speţă menit să-i prostească pe cei pe care pretind că-i slujesc. Să mă iertaţi, dar aceştia nu sunt politicieni ci sunt adevăraţi draci. Aşa că: Paşol na turbinca, ciorti!