Parliamentary debates

Domnul Mircea Coşea:

Prezenta declaraţie politică se referă la necesitatea sesizării Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi a Consiliului Concurenţei în legătură cu încălcarea regulilor liberei concurenţe si a drepturilor consumatorilor de către unităţile de super şi hipermarket localizate pe teritoriul României.

După cum se cunoaşte, recentul protest al producătorilor români de produse alimentare privind imposibilitatea pătrunderii libere pe piaţa marilor unităţi de comerţ cu amănuntul şi a practicării de către acestea a unor preţuri de monopol a rămas fără efect ca urmare a refuzului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor de a se implica în soluţionarea situaţiei.

Afirmându-mi protestul faţă de atitudinea ANPC semnalez necesitatea urgentă de a interveni împreună cu instituţia Consiliului Concurenţei şi datorită unei alte încălcări a liberei concurenţe practicate de aceleaşi unităţi de super şi hipermarket. Este cazul foarte des întâlnit în care aceste unităţi funcţionează pe principiul micgros sau chiar depozit engros deşi nu au dreptul unei astfel de funcţionări. Conform legislaţiei în vigoare, doar unele unităţi au acest drept pe baza prezentării de către cumpărător a unei legitimaţii care atestă calitatea sa de agent economic (Metro, Selgros). In realitate, toate unităţile de super şi hipermarket permit aprovizionarea engros către agenţi economici, mai ales reprezentanţi ai unor mici unităţi comerciale cu amănuntul care la rândul lor încalcă libera concurenţă şi drepturile consumatorilor prin revânzarea acelor produse achiziţionate nu de la producători sau unităţi engros, ci tot de la unităţi de vânzare cu amănuntul.

Rezultatul este profitabil pentru super şi hipermarketuri care îşi măresc vânzările, dar este catastrofal pentru cumpărătorul final care este obligat să achiziţioneze produsul la un preţ exagerat rezultat din adăugarea beneficiului vânzătorului final la alt preţ final de vânzare ( cel din super sau hiper market) nu la unul intermediar de mic sau engros aşa după cum ar fi normal.

Pentru exemplificare voi da exemplul situaţiei create în vara anului trecut pe timpul caniculei. Canicula de cod roşu a sporit dramatic consumul de apă îmbuteliată şi alte băuturi ceea ce, în mod evident, a adus prejudicii bugetelor de familie. Nevoiţi să consume, din cauza temperaturilor excesive, mai multe lichide, oamenii si-au văzut socotelile date peste cap. De unde credeau că lunile de vară le vor aduce economii, s-au trezit în situaţia neaşteptată şi nedorită de a cheltui chiar mai mult decât iarna. Deşi la prima vedere par doar aspecte marginale ale economiei noastre de piaţă, super şi hipermarketurile s-au dovedit elemente disturbatoare ale echilibrelor pieţei cu efecte negative asupra balanţei de venituri şi cheltuieli a populaţiei urbane.

Discuţiile pe care le-am avut cu responsabili de vânzări din supermarketuri m-au informat asupra faptului că s-a estimat că aproape 70% din oferta de apă îmbuteliată a fost cumpărată în acele zile de către micile unităţi de vânzare cu amănuntul, adică de către reprezentanţi ai unei verigi intermediare de comerţ între supermarket şi cumpărători, pe care i-am putea numi, pe româneşte, buticari. O anchetă extrem de simplă pe care am facut-o personal mi-a arătat că o sticlă de apă îmbuteliată cumpărată de la supermarket s-a vândut, în medie, la buticari cu un beneficiu de 65 şi chiar 100%.

Poate mi se va spune ca este un fenomen clasic de speculă generat de condiţii speciale ale raportului dintre cerere şi ofertă. De acord, dar nu aceasta este problema. Nu dorinţa legitimă de câştig pe care o are vânzătorul o condamn, ci lipsa de moralitate şi de responsabilitate civică a acestuia. Mai mult, nu condamn pe micul buticar, ci pe marele comerţ de super şi hipermarket care permite cu bună ştiinţă dubla vânzare a mărfurilor lor, în detrimentul bugetului consumatorului. Ceea ce unele dintre reţelele străine de supermarketuri îşi permit să practice în România nu este permis în ţările lor de origine. Oare nu se ştie că aprovizionarea micului comerţ nu este permisă decât din reţeaua de mic gros sau direct de la producător? Oare nu se ştie că normele Uniunii Europene interzic revânzarea cu modificare de preţ a mărfurilor de la detailist la detailist?

Chiar dacă nu toţi ştiu, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi Consiliul Concurenţei ar trebui să ştie.