Parliamentary debates

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Medici şi pacienţi"

Potrivit prevederilor documentelor europene din domeniul sănătăţii - precum "Împreună pentru sănătate: Programul de Sănătate 2008 - 2013", sau a celor româneşti - precum "Contractul - cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008", sau "Planul Strategic al Ministerului Sănătăţii Publice pentru perioada 2008 - 2010", este recunoscut atât dreptul la autodeterminare al persoanelor în ceea ce priveşte sănătatea lor sau accesul la o îngrijire de bună calitate, cât şi faptul că asiguratul are dreptul de a-şi alege furnizorul de servicii medicale, şi acela că un obiectiv prioritar al sistemului românesc de sănătate este eficienţa.

Însă, în condiţiile în care, în spitalele româneşti pacientul care doreşte internarea este, de multe ori, îndrumat spre un anumit medic pe baza criteriului repartiţiei numărului de paturi pe medic, şi nu pe cel al respectării dreptului său de a-şi alege medicul, consider că acest sistem nu respectă nici dreptul la liberă alegere al pacientului şi nici promovarea unui act medical de calitate şi eficient, iar efectele unei astfel de situaţii au constat fie în existenţa unor paturi de spital neutilizate, fie în imposibilitatea - din partea unor medici - de a prelua cererile de internare ale unor pacienţi.

Din aceste considerente cred că nu se poate vorbi, în România, despre realizarea unui sistem de sănătate durabil, modern şi eficient, fără punerea, în mod real, a accentului pe drepturile cetăţenilor şi ale pacienţilor, sau pe creşterea calităţii serviciilor medicale - fie că ne referim la dimensiuni precum eficienţa, competenţa echipei medicale sau satisfacţia pacientului.

În acest context, atingerea obiectivului unei eficientizări a actului medical şi creşterea performanţei medicale în spitale presupun atât promovarea principiului flexibilităţii în utilizarea numărului de paturi disponibil, pe o secţie, de către medici, în funcţie de solicitările pacienţilor, cât şi salarizarea medicilor în funcţie de performanţele lor medicale (numărul de internări, indicele de complexitate al cazului, etc.)

Într-o Uniune guvernată de principiul liberei circulaţii a persoanelor şi în condiţiile existenţei unei nemulţumiri a personalului de specialitate român faţă de nivelul de salarizare, precum şi a unui grad redus de satisfacţie profesională, sistemul medical românesc se confruntă cu riscul migrării acestui personal, mai ales a celui înalt calificat şi performant, spre alte state europene. Mai mult, creşterea mobilităţii şi pretenţiilor pacienţilor face ca promovarea, în cadrul spitalelor româneşti, a unor servicii medicale de înaltă calitate şi a unui mediu concurenţial, să fie imperativă.

Aşadar, în condiţiile în care sănătatea ocupă locul 4 (cu un procent de 23%, conform Eurobarometrului 68) între principalele preocupări aflate pe agenda cetăţeanului român, consider că Ministerul Sănătăţii are obligaţia de a sprijini acele politici naţionale care să garanteze furnizarea de produse, servicii şi management de cea mai înaltă calitate, în scopul creşterii nivelului de satisfacţie al pacienţilor, al eficientizării sistemului de sănătate românesc, şi al creşterii calităţii vieţii populaţiei.