Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of May 18, 2010
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.81/2010
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of May 18, 2010 |
Sittings of the Chamber of Deputies of May 18, 2010
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.39 | Filip Georgescu - declaraţie politică referitoare la criza economica mondială; | ![]() |
||
|
Criza economică mondială a devenit de acum pentru noi, românii, un adevărat cataclism, deşi cu un an în urmă reprezentanţii actualei puteri ne asigurau că România nu va fi afectată în cine ştie ce măsură de un asemenea flagel. Manifestând o viziune opacă, fără precedent în vreo altă ţară a lumii, dublată de o incompetenţă incalificabilă, liderii PDL, şi în primul rând guvernanţii, au cochetat cu tot felul de cârpeli care nu numai că n-au putut să estompeze efectele recesiunii, ci, dimpotrivă, au agravat situaţia economico-financiară a ţării şi au adus populaţia în pragul disperării. În mod implacabil, ora groaznicului decont al nepăsării şi prostiei a sosit. În cadrul întâlnirii cu reprezentanţii FMI, guvernanţilor noştri le-a trecut glonţul pe la ureche. Prinşi în mrejele politice mafiote pe care o duc de 5-6 ani, democrat-liberalii au intrat în panică. Preşedintele Băsescu, care era atât de calm când vorbea despre criză, încât ne lăsa să înţelegem că recesiunea se manifestă pe altă planetă, a explodat zilele trecute într-un acces de disperare şi nesăbuire ce i-ar putea fi fatale precum fostului dictator Ceauşescu (amintiţi-vă de acea sută aruncată din balcon.) Înspăimântat că nu va mai putea să obţină următoarea tranşă a împrumutului, dacă nu va reduce deficitul bugetar în limitele cerute de reprezentanţii FMI, şeful statului s-a erijat în rol de premier, anunţând, în maniera dictatorială în care conduce ţara, măsuri de o duritate excesivă care pun sub semnul întrebării viaţa a jumătate din populaţia ţării: reducerea fondului de salarii al instituţiilor bugetare cu 25% şi a pensiilor cu 15%, reducerea ajutorului de şomaj, precum şi a subvenţiilor. În paralel cu aceste măsuri, vor fi operate reduceri de personal în cadrul instituţiilor finanţate de bugetul de stat. Cine vor fi cei care vor îngroşa cohortele nesfârşite care mişună de la un capăt la altul al ţării? Din nou ceferiştii, minerii, profesorii, medicii şi personalul sanitar, funcţionarii, jandarmii şi poliţiştii. În niciun caz nu va fi disponibilizată clientela portocalie, pentru care s-au creat mii de posturi după alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Trepăduşii care au adus la putere PDL, prin fraudă electorală şi fonduri băneşti, îşi vor derula mai departe, nestingheriţi, afacerile mafiote, bucurându-se de protecţia unei puteri pe cât de arogante, pe atât de şubrede. Experţii în economie şi analiştii politici consideră că măsurile anunţate la 6 mai de preşedintele Băsescu nu vor avea efectele scontate, ci, dimpotrivă, vor arunca ţara într-o uriaşă prăpastie. Cei mai mulţi dintre analişti apreciază că în locul unor asemenea măsuri, care deschid porţile genocidului, s-ar fi putut adopta soluţii mult mai eficiente şi mai suportabile. Traian Băsescu a preferat să le arunce românilor nu un colac de salvare, ci funia şi săpunul. Ţărăniştii, care au recurs în 1933 la dramaticele curbe de sacrificiu, nu şi-au mai revenit ca partid notabil nici până în ziua de azi. Singurii care se bucură de actualele măsuri dure împotriva bugetarilor sunt "privaţii". Să sufere şi bugetarii, că noi am suferit destul, spun unii dintre ei. În acest caz, inconştienţa celor din mediul privat este la fel de mare ca a guvernanţilor. Ei nu s-au gândit că prin reducerea salariilor şi pensiilor unui număr de peste 6 milioane de oameni se va reduce drastic puterea de cumpărare, iar producătorii privaţi nu-şi vor mai putea vinde mărfurile. Ei cred că Traian Băsescu (şi domnia sa un întreprinzător privat) îi protejează. În realitate, şeful statului duce în mod constant politica de dezbinare şi învrăjbire nu numai a partidelor, ci şi a membrilor societăţii. Altminteri n-ar putea să reziste în fotoliul de la Cotroceni. Puteau oare actualii guvernanţi să recurgă la alte măsuri anticriză care să nu pună în pericol viaţa populaţiei? Cu siguranţă, renunţarea la cota unică de impozitare şi instituirea impozitului progresiv ar fi fost o măsură nu doar normală, dar şi morală. Numai că o asemenea măsură ar fi lovit în bogătaşi, în mafioţi şi în clientela PDL. Dacă s-ar fi ajuns la o asemenea formulă, oare cât impozit ar fi trebuit să plătească domnul Mircea Băsescu pentru venitul pe care-l realizează de pe urma modernului complex industrial de creştere a păsărilor, achiziţionat recent de la olandezi pe o sumă imensă? Dar miniştrii şi alţi capitalişti de cumetrie, care împart tot felul de afaceri necurate? O măsură mult mai convenabilă ar fi constituit-o, de asemenea, majorarea cotei t.v.a. la o serie de produse industriale, de uz gospodăresc ori de lux şi menţinerea actualului nivel al taxei pe valoarea adăugată pentru produsele de bază. Dacă la acestea s-ar adăuga o serie de măsuri dure pentru eradicarea evaziunii fiscale, a muncii la negru, a contrabandei cu diverse produse, a corupţiei şi altor şarlatani, cu siguranţă că bugetul statului s-ar întrema simţitor. Există însă şi alte posibilităţi la care Guvernul Boc ar fi putut să recurgă pentru reducerea deficitului bugetar şi achitarea datoriei externe. Între altele, avem în vedere contractele de energie electrică, de pe urma cărora aşa-zişii băieţi deştepţi câştigă sute de milioane de euro fără să mute un pai din loc, achiziţionând de la stat la preţuri infime şi revânzând-o la tarife exorbitante. Nu cumva aceştia sunt "privaţii" despre care preşedintele Băsescu ne tot spune că ţin pe umerii lor un stat de bugetari? De ce nu-i trimite la plimbare? Probabil pentru ca banii pe care aceşti mafioţi îi bagă în conturile lor să nu intre în vistieria statului. Altfel, nu se explică de ce tărăgănează Cabinetul Boc să desecretizeze contractele din domeniul energiei. Nu cumva în această afacere mizerabilă sunt implicaţi lideri portocalii sau unii miniştri? Preşedintele Băsescu a căşunat pe salariile bugetarilor şi pe modestele venituri ale pensionarilor. De ce n-a recurs la ajustarea sau suprimarea salariilor şi pensiilor nesimţite? De pildă, şeful de cabinet al ministrului Videanu are un salariu de 6.000 de euro pe lună. Ce face acest om pentru aceşti bani? Răstoarnă pământul? Dacă, într-adevăr, se urmărea cu adevărat soluţionarea în condiţii cât de cât suportabile a crizei, românii n-ar fi ajuns în situaţia groaznică de azi. Într-o zi, însă, actuala Putere va trebui să dea socoteală pentru faptele sale. |



