Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Discursul Regelui - moment istoric în Parlamentul României"

Ziua de 25 octombrie reprezintă motiv de sărbătoare în familia regală a ţării noastre, fiind ziua de naştere a Regelui Mihai I. Anul acesta, când Regele Mihai I împlineşte 90 de ani, Majestatea Sa va participa la şedinţa solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului şi va oferi drept cadou forului legislativ un bust al Regelui Carol I. Revenind la tribuna Parlamentului după mai bine de şaizeci de ani, Regele se va adresa naţiunii într-un moment în care este nevoie de încredere, unitate, speranţă şi respect în societatea românească.

Nicio altă persoană nu simbolizează mai bine tragedia românilor din ultima jumătate de secol decât Regele Mihai. Istoria Regelui Mihai I este încărcată de un dramatism unic între suveranii Europei din secolul al XX-lea. Este istoria poporului român, întregit într-un moment istoric de bunicul său, Ferdinand I, şi supus, pe rând, capriciilor aventuriere ale lui Carol al II-lea, pasiunilor violente ale legionarilor şi ale naziştilor, loviturilor programate în fotoliile "roşii" de la Kremlin. Regele a supravieţuit în picioare, drept, tuturor acestor farse şi nu a renunţat să fie alături de poporul său, în ciuda efemerilor chiriaşi ai istoriei pentru care a fost incomod.

El este cel care a schimbat cursul istoriei. Actul curajos de la 23 august 1944, prin care România se alătură aliaţilor tradiţionali, determinând scurtarea războiului cu şase luni şi cruţarea a zeci de mii de vieţi omeneşti, a fost opera Regelui Mihai I. Constrâns să recunoască un guvern comunist, Regele face demersuri disperate în vederea limitării pericolului roşu în România. Acţiunile sale diplomatice sunt sortite însă eşecului. La sfârşitul anului 1947, Regele şi instituţia monarhică rămăseseră ultimul obstacol în calea impunerii regimului comunist. În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste o mie de studenţi anticomunişti ţinuţi în arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare. Cu ultimul Rege se încheia un capitol de realizări remarcabile pe plan cultural, economic şi social, măturate cu brutalitate de tăvălugul comunist.

În acel an statul român a pierdut mai mult decât un rege. A pierdut prestigiul, credibilitatea internaţională, demnitatea, loialitatea şi simţul răspunderii. Statalitatea şi regimul democratic constituţional au fost suprimate, istoria a fost cenzurată şi mitizată, iar valorile răsturnate. Cei aproape 50 de ani de comunism au modificat radical România, de la mentalitatea civică la aspectul fizic al comunităţilor urbane şi rurale, depărtându-ne astfel de Europa şi apropiindu-ne tot mai mult de un model statal sovietic. După mai bine de 60 de ani de pribegie republicană, România este astăzi un stat cu o reputaţie slabă pe plan internaţional, cu instituţii neconsolidate, cu o tânără elită intelectuală care îşi caută destinul în străinătate.

Pentru curajul de care a dat dovadă în acele zile de război, Majestatea Sa a primit, în primăvara acestui an, distincţia "The Freedom of the City of London" din partea Guild of Freemen of the City of London şi a fost omagiat de oficialii britanici pentru că a scurtat "cu cel puţin şase luni" cel de-al Doilea Război Mondial şi a salvat mii de vieţi. "Curajul dumneavoastră din anul 1944, de a pune capăt regimului mareşalului Antonescu, va dăinui în istorie ca una dintre cele mai mari realizări ale vreunui monarh. Acţiunile Domniei Voastre au salvat mii şi mii de vieţi, au scurtat războiul cu cel puţin şase luni. Pentru ceea ce aţi reuşit în perioada voastră de domnie - scurtată de împrejurările nefericite - mulţi dintre noi, astăzi, familiile şi prietenii noştri vă datorează existenţa", a spus Sir Arthur Gavyn, cel de-al 675-lea lord primar al City of London cu ocazia ceremoniei.

Deşi există numeroase interpretări ignorante, răuvoitoare şi grosolane faţă de instituţia care a creat România modernă şi faţă de un personaj tragic al unor vremuri cumplite, ar trebui cu toţii să nu uităm măcar câteva declaraţii ale Majestăţii Sale Regele Mihai I, adresate intelectualilor români în anul 2004: "Aş vrea să vă împărtăşesc un principiu de la care nu m-am abătut niciodată: a ierta nu înseamnă a uita. Niciodată, nici măcar în clipele cele mai contradictorii de după decembrie 1989, eu nu mi-am îngăduit să divizez, în sufletul meu, românii, nici după trecutul lor, nici după faptele lor. Am judecat, am încercat să îndrept lucrurile, uneori i-am criticat aspru, dar nu i-am împărţit niciodată pe categorii. În cei peste şaizeci de ani în care am făcut faţă istoriei şi demenţei continentului, puţini mi-au stat alături, în momente grele. Cel puţin în România, a fost aproape un obicei să rămân singur în clipe cruciale, din 1940 încoace. Aşadar, nu cred că există nici măcar un singur om în viaţă, pe acest pământ, care să aibă dreptul moral de a-mi cere socoteală".

La mulţi ani, Majestatea Voastră!