Parliamentary debates

Domnul Aurel Daraban:

Doamnelor şi domnilor,

Atentatul extrem de sângeros produs săptămâna trecută la Madrid, unde au căzut victime şi cetăţeni români, reprezintă o nouă dovadă asupra numeroaselor şi diverselor surse ale tereorismului în cadrul unei ameninţări globale, ce poate lovi oricând şi oriunde.

Ultimul bilanţ al victimelor atentatului terorist de la Madrid este, din păcate, tragic şi pentru România. Deşi bilanţul este încă provizoriu, 8 dintre persoanele decedate au fost identificate ca fiind de cetăţenie română, de către autorităţile spaniole. Din nefericire, 8 cetăţeni români sunt daţi dispăruţi de către familii, care au confirmat prezenţa acestora în trenurile unde s-au produs exploziile, iar 29 de cetăţeni români se află încă sub îngrijire medicală în spitalele din Madrid. Autorităţile spaniole au comunicat că mai există 42 de cadavre neidentificate.

Ca parlamentari, apreciem că, încă de la primele informaţii privind posibilitatea existenţei unor victime de naţionalitate română, Guvernul a trimis operativ o delegaţie inter-ministerială în capitala Spaniei. Un membru al Guvernului, însoţit de reprezentanţi ai Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi reprezentanţi ai Direcţiei Consulare din Ministerul Afacerilor Externe sunt prezenţi în toate spitalele în care sunt internaţi cetăţeni români răniţi în timpul atacului terorist din 11 martie şi împreună cu autorităţile spaniole şi membrii Ambasadei României în Spania au găsit soluţii pentru ajutorarea concetăţenilor noştri, victime ale acestui atentat.

Îmi exprim părerea ca şi la nivelul Camerei să dovedim iniţiativă şi să încercăm să fim aproape de cei afectaţi, să sprijinim familiile îndurerate, să-i ajutăm pe răniţi, să găsim soluţii pentru cei care au acum probleme.

Joi, 11 martie, a fost o zi neagră pentru Spania, a fost o zi neagră pentru Europa, a fost o zi neagră pentru umanitate, dar este o zi neagră şi pentru România. La 11 martie 2004 s-au pierdut cele mai multe vieţi româneşti de după Revoluţie.

Cuvintele noastre sunt neputincioase pentru cei dispăruţi, prea puţine pentru durerea familiilor şi prietenilor acestora, dar, dincolo de sentimentele de compasiune şi de tristeţe în faţa unor asemenea absurde pierderi, trebuie să stea hotărârea noastră şi a tuturor oamenilor responsabili din lumea civilizată de a ne opune cu toată fiinţa noastră fenomenului care a generat această tragedie.

Acolo, în Spania, a curs sânge românesc nevinovat. Nici un gest şi nici o vorbă nu pot înlocui sau alina durerea celor care au pierdut pe cineva la Madrid. Dar, cred că, în aceste momente, fiecare dintre români simte durerea, iar această durere trebuie să ne solidarizeze.

Din orice perspectivă am privi, aceste acte sunt iresponsabile şi lipsite de justificare. De aceea, trebuie condamnate. Practic, ceea ce s-a întâmplat la Madrid este o declaraţie de război la adresa democraţei.