Parliamentary debates

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Fundamental pentru un stat este să îşi educe tinerii"

Această frază care este şi titlul declaraţiei mele politice a fost rostită de Diogenes Laertios acum două milenii şi totuşi ea este la fel de adevărată şi astăzi.

De ce? Pentru că, educându-şi tinerii, un stat îşi poate crea elitele care-i vor duce tradiţia mai departe.

Dar ce se întâmplă cu educaţia în România?

Auzim pe zi ce trece tot mai multe voci, studenţi sau profesori, care susţin că ea a decăzut într-un hal fără de hal. Şi se prea poate ca aceşti domni să aibă dreptate. Reforma ratată a universităţilor din România a tras în jos cu ea tot sistemul educaţional.

La începutul anilor 90, guvernanţii acestei ţrăi au luat decizia de a transforma universităţile în învăţământ de masă. Astăzi, toate oraşele din România care au un parc şi o baie publică au neapărat şi o universitate. Doctoratul este un mod de a parveni social, nicidecum un titlu de excelenţă academică. Oricine poate astăzi frecventa o universitate şi obţine o diplomă, chiar dacă îşi petrece timpul mai degrabă în cafenele decât în biblioteci. Din această cauză liceele şi-au pierdut raţiunea de a fi şi au scăzut drastic calitatea învăţământului. Înainte de '89, frecventarea unui liceu anonim era un paşaport către nicăieri, mai ales pentru cei care doreau să ajungă la o univeristate de elită. Asta stimula concurenţa între diferitele licee şi creştea performanţa.

Vremuri trecute, vremuri uitate.

Am auzit de atâtea ori în ultimii 16 ani că sunt insuficienţi bani pentru educaţie!

Bani sunt, dar ei sunt înghiţiţi de instituţii de învăţământ anonime. Guvernele României au subvenţionat incompetenţa universitară la fel cum au făcut şi în economie, când cetăţenii au trebuit să plătească ani de-a rândul datoriile marilor companii falimentare. Diferenţa este că la Sidex Galaţi sau Roman Braşov ne pierdeam doar banii, dar în pseudo-universităţile româneşti de astăzi ne pierdem demnitatea.

Televiziunea publică cheltuieşte milioane de dolari anual pentru a transmite în direct meciuri de fotbal sau emisiuni de divertisment de prost gust, pe când emisiunile de cultură au bugetul cât să încapă într-o puşculiţă şi sunt difuzate la ore când doar insomniacii nu s-au dus încă la culcare.

Vă întreb, domnilor, de unde ne aşteptăm să se nască noua elită politică a României?

Mereu ne lăudăm că la cumpărăm tinerilor calculatoare. Foarte frumos. Dar demonstraţi-mi vă rog că vegetând în faţa Internetului tinerii noştri vor învăţa istoria, matematica sau filozofia!

Mai bine le-am costrui biblioteci!

Unde vrem să ajungem?

Eu mi-aş dori ca noua elită politică a României să le semene Brătienilor, dar în ritmul acesta îi va semăna cu siguranţă lui Emil Bobu.

Noi nu am avut şansa unei adevărate educaţii liberale. Am crescut într-un odios regim totalitar care şi-a bătut joc de educaţie. Dar tinerii noştri de astăzi nu mai au în faţă acest impediment. Trebuie să avem grijă de ei.

Mereu îi comparăm pe tinerii români cu cei americani, dispreţuindu-i pe cei din urmă. Dar elitele Americii sunt educate la Harvard, Stanford sau Yale, nume pe lângă care universităţile româneşti sunt doar o glumă tristă.

Nesocotind educaţia, nesocotim, de fapt, viitorul acestei ţări. Căci ce este un stat fără un cap şi mai ales un cap pregătit temeinic să îl ducă pe calea cea bună?

Ce este o democraţie dacă cetăţenii ei nu au habar de ce este o democraţie şi ce implică acest lucru?

"Fundamental pentru un stat este să îşi educe tinerii".

Nu uitaţi acest lucru!