Liviu Câmpanu
Liviu Câmpanu

Sittings of the Chamber of Deputies of October 17, 2006

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.152/2006
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of October 17, 2006

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.40 Liviu Câmpanu - declaraţie politică intitulată «Mica "schismă" şi marele "Fâs"»;

 

Domnul Liviu Câmpanu:

Declaraţie politică intitulată «Mica "schismă" şi marele fâs».

La sfârşitul săptămânii trecute, într-un cadru mai mult sau mai puţin festiv, mai mult sau mai puţin sobru, a fost lansată mult trâmbiţata platformă pentru relansarea Dreptei româneşti. Această iniţiativă a avut ca forţă motrice doi foşti preşedinţi liberali: Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan, ultimul dintre ei reprezentând probabil administraţia prezidenţială sau societatea civilă. Având în vedere ideile lansate de către domnul Theodor Stolojan, am înclina să credem că prezenţa lui acolo a fost rezultatul unei tematici prezidenţiale, pentru că, la un moment dat, te întrebai cine cui i-a furat ideile: Stolojan lui Băsescu sau invers.

Înfiinţarea unei organizaţii, a unei structuri, a unui pol politic ar trebui să aibă la bază programe cu planuri de acţiune bine definite, cu oameni care să coordoneze aceste acţiuni, o logistică bine pusă la punct, o strategie. Ce am văzut noi că au iniţiatorii platformei: simţăminte refulate, nemulţumiri personale, acuze strict personale la adresa unor membri ai conducerii PNL-ului şi ipoteze. Cum poţi să ai încredere în "genialul" Valeriu Stoica care, ca preşedinte de partid, a reuşit performanţa de a-l duce dintr-o extremă în alta a credibilităţii în faţa electoratului. A avut minunata idee de a scoate PNL-ul din Convenţia Democrată, dar şi proasta inspiraţie de a-l conduce în anul 2002 la un procent de 4,7% în sondajele de opinie. Cum poţi avea încredere în tehnocratul Stolojan care, după ce a muncit doi ani buni în folosul liberalismului românesc, se retrage, fără explicaţii credibile, din cursa prezidenţială, lăsându-i loc "lupului de mare", iar după câştigarea alegerilor s-a aciuat la "sânul" acestuia, având ca predilectă preocupare acuzarea liberalilor şi a conducerii lor.

S-a sperat ce, prin această acţiune? Ruperea PNL-ului? Realizarea visului măreţ a lui Băsescu şi Stolojan de a creea un partid prezidenţial care să-i sufle vânt în pânzele unei noi candidaturi la preşedinţie? Aducerea lui Becali lângă Stolojan pentru a întări dreapta românească? S-ar putea pune nenumărate întrebări şi am pute găsi la fel de multe răspunsuri. Din păcate, avem de a face cu un comportament de piroman, care nu găseşte altceva mai bun decât să dea foc casei pe care tocmai a părăsit-o. Spun că a părăsit-o, pentru că, din punctul meu de vedere, Stolojan nu a fost dat afară din partid, ci s-a exclus pas cu pas, zi de zi, prin comportamentul faţă de colegii cu care, la un moment dat, forma o echipă. Acest mod de acţiune nu pot să-l asimilez decât celui al unor maidanezi care, după ce sunt fugăriţi de oameni, se mai opresc la colţul blocului ca să mai latre puţin.