Parliamentary debates

Domnul Virgil Pop:

"Guvernul Boc: un atentat la siguranţa naţională"

Ordonanţa de urgenţă prin care Guvernul Boc urmează să demită conducerile structurilor din teritoriu este asimilată, de un cunoscut ziarist din Cluj (Mihnea Măruţă este numele lui) cu o lovitură de stat: "Dacă una sau mai multe puteri străine ar reuşi, cumva, printr-o strategie genială şi imposibil de contracarat, sau prin agenţii săi infiltraţi la cel mai înalt nivel al executivului, să lase fără şefi toată structura din teritoriu a administraţiei publice, să bulverseze mii de instituţii dintr-o ţară, care apoi, timp de o lună şi mai bine, să se mişte ca găina cu capul retezat, aş zice că ar fi vorba, fără urmă de îndoială, de o strălucită lovitură de stat. În România e suficientă o ordonanţă de guvern".

Nu am să-l contrazic pe respectivul ziarist. În schimb vin, şi completez această opinie cu propria mea poziţie. Ceea ce a făcut Guvernul Boc este sinonim cu un atentat la siguranţa naţională. Pentru că ce altă interpretare se poate da unei stări de fapt în care o ţară, timp de o lună de zile, se prezintă cu un vid de conducere la nivelul administraţiei teritoriale. Ce poate fi mai grav decât haosul şi blocarea/paralizarea activităţii a mii de instituţii dintr-o ţară timp de cel puţin o lună. Şi sunt convins că starea de haos va persista mai mult de o lună, din cauza "managerilor performanţi" ai domnului Boc, cărora le va trebui ceva timp pentru a învăţa ABC-ul noii lor munci. Situaţia este şi mai gravă dacă mai adăugăm faptul că blocajul generat de ordonanţa Guvernului Boc apare în plină criză economică. Prin ordonanţa sa, Guvernul Boc întoarce România cu câţiva ani înapoi.

Premierul Emil Boc vorbeşte cu nonşalanţă de faptul că îl interesează performanţa managerială. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, nu era nevoie de o ordonanţă, ci de un set de măsuri prin care, la instituţiile la care se observau carenţe, să fie evaluaţi factorii de răspundere. În realitate, nu este vorba de altceva decât de politizarea excesivă a tuturor funcţiilor din România. A recunoscut-o pe un post de televiziune un lider al PD-L, conform presei: "Nu putem pune în aplicare programele guvernului cu oameni de la PNL în conducere". Greşit! Directorul din teritoriu pune în aplicare programul Guvernului, pentru că este literă de lege şi nu se poate abate de la ea. Cei care susţin că nu se poate lucra cu reprezentanţii unui partid aflat în Opoziţie uită însă că, în perioada aprilie 2007-decembrie 2008, foarte multe instituţii din ţară au fost conduse de membri PD-L şi unele chiar de membri ai PSD, deci contraargumentul că PNL a făcut şi el epurare politică nu stă înpicioare. Ciudat, atunci directorii din Opoziţie au putut lucra cu cei aflaţi la guvernare, dar acum nu mai pot.

Am urmărit sâmbătă la Cluj şi mustrarea părintească la adresa PD-L şi PSD - privind OUG 37/2009 - a preşedintelui României. Deontologii de serviciu au punctat imediat şi au afirmat că şeful statului nu agreează ordonanţa. Eroare! Şeful statului doar a pozat electoral în faţa camerelor de luat vederi în persoana care se delimitează de uriaşa greşeală a Guvernului Boc. Domnul Traian Băsescu a avut un comportament gen Mircea Sandu vizavi de cutremurul din fotbalul românesc. Dacă într-adevăr ar fi avut ceva împotriva ordonanţei, şeful statului ar fi putut să se pronunţe înainte de a fi publicată în Monitorul Oficial sau chiar mai demult, imediat după ce Guvernul a trimis parlamentului un proiect de lege similar şi care acum este pe rol la Curtea Constituţională.