Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

"Parteneriatul public-privat, şansa infrastructurii româneşti"

Cum lumea este într-o continuă transformare, procesele economice, financiare şi politice nu au cum să ocolească nici administraţiile publice locale, nici pe cele regionale sau naţionale. Făcând o analiză a stării de fapt în ceea ce priveşte finanţarea autorităţilor publice locale, putem constata că tendinţele principale pe plan european se referă la finanţarea proiectelor de investiţii folosind metoda parteneriatului public-privat.

Valorificarea de către autorităţile locale a acestor oportunităţi depinde în mare măsură de modul în care se vor transpune în practică facilităţile necesare unei bune funcţionări a noilor mecanisme. Învăţarea modului de confinanţare prudent şi cu succes presupune noi provocări care necesită înţelegerea şi acceptarea unor noi concepte şi tehnici analitice, care vor ajuta autorităţile publice locale să determine în mod realist cât şi cum vor putea să îşi asume, să îşi ducă la îndeplinire programul de guvernare sau actul de administrare.

Modernizarea şi dezvoltarea oricărei comunităţi locale este, fără îndoială, problema primordială a oricărei autorităţi judeţene, regionale sau naţionale. În special, actorii administraţiei interesaţi de un act administrativ responsabil şi eficient au în vedere în mod permanent realizarea de strategii economice, sociale, culturale şi financiare care să conducă spre o dezvoltare durabilă a comunităţii pe care o reprezintă, armonizând dezvoltarea acestor obiective cu rolul şi influenţa mediului de afaceri din comunitatea respectivă. Fără doar şi poate, încurajarea parteneriatului public-privat poate să conducă la promovarea şi dezvoltarea unor obiective importante ale oricărei strategii de modernizare locală.

Foarte multe ţări europene s-au dezvoltat pe această formulă legislativă, iar acum, în România, pe lângă faptul că, până la ora actuală, există paşi făcuţi în crearea cadrului legislativ, dar care au apărut mult prea încet şi mult prea timid, mai există încă voci contestatare care, din prea mult orgoliu personal confundă politica de partid cu actul guvernamental sau administrativ, şi încearcă pe toate căile tergiversarea, obstrucţionarea şi chiar anularea unui astfel de act normativ. Acest lucru nu denotă decât faptul că implicarea lor în comunitatea pe care o reprezintă este nulă, în caz contrar ar fi fost în cunoştinţă de cauză cu privire la faptul că sunt foarte multe primării a căror proiecte de dezvoltare stagnează din pricină că nu au un cadru favorabil care să le permită să coopteze o serie de investitori.

Consider că este momentul să înţelegem ce înseamnă să facem parte din structurile europene, să luăm măsurile care se impună astfel încât directivele europene să fie respectate, dar nu interpretate în defavoarea noastră. Trebuie să avem puterea de nu mai pleca capul în faţa mentalităţii că "nu se poate" şi să ne asumăm statutul de ţară europeană cu toate avantajele şi dezavantajele colaterale.

Însă, din nefericire, la nivelul României, în general, şi la nivelul regiunilor de dezvoltare, în special, acestea se confruntă cu o lipsă de credibilitate şi promovare a acestui nou concept de colaborare în interesul cetăţenilor. Această situaţie este generată de lipsa unor criterii concrete şi, evident, de lipsa cadrului legal care să permită realizarea acestora, precum şi datorită suspiciunilor existente la adresa unor manageri locali.

Este pe de o parte vina noastră, a parlamentarilor, a celor care iniţiem proiecte legislative că nu am sesizat din timp necesitatea unui asemenea act normativ, iar eu, în calitate de reprezentant al unui judeţ aflat în topul economiei româneşti, nu pot asista pasiv la întreruperea unor proiecte de o importanţă majoră pentru judeţ şi nu numai. Fără doar şi poate, obiective ca Spitalul Regional de Urgenţă, Autostrada Transilvania, Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca, ar fi beneficiat de multă vreme de inaugurări. Pe de altă parte, rezistenţa unor autorităţi locale în a uza de metode avansate de dezvoltare este o realitate la fel de dură, aş spune chiar sinistră, unii manageri publici complăcându-se într-o simplă cheltuire a banului public, fără a gândi o creştere a veniturilor respectivei unităţi administrativ-teritoriale.

Un efort conjugat pentru dezvoltarea comunităţilor locale utilizând şi Legea parteneriatului public-privat ar însemna, sunt convins, o creştere puternică a investiţiilor în România şi o redresare rapidă a economiei.