Parliamentary debates

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Respinşi de lumea bună"

Niciun legislativ din ultimii 18 ani nu a reuşit să ţină pasul cu diacronia socială devenită extrem de complexă. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune prinzând de fiecare dată pe picior greşit instituţiile de bază ale statului. În încercarea lor declarată de a elabora acte juridice viabile, parlamentele au clacat constant. Mereu s-a contat pe partea bună a lucrurilor şi mereu a învins cea rea. Vinovaţii n-au existat decât la modul general, în particular, aproape fiecare potentat fiind în măsură să demonstreze că ori a respectat legea, ori nu a încălcat-o, ceea ce, până la urmă, este acelaşi lucru. Juridic vorbind, pentru că, moral, lucrurile stau altfel. Da, dar morala a devenit desuetă. Într-o lume în care banii reprezintă succesul, iar regula succesului este că nu există reguli, morala nu-şi mai găseşte locul. Asta până când învaţă toţi, sau aproape toţi, regula lipsei de reguli; că poţi să furi, să înşeli, să minţi şi să câştigi. Adică să fii şmecher. Dar când densitatea şmecherilor creşte foarte mult, viaţa fără reguli începe să devină obositoare, insuportabilă chiar. Este momentul în care se face simţită necesitatea regulilor. Atunci se face apel la morală şi la valorile ei bune şi vechi decât lumea, valori care stau la baza oricărei table axiologice caracteristice unei societăţi cu şanse de evoluţie pe linia progresului social.

Poate am exagerat insistând prea mult asupra modului nefericit în care s-a ajuns ca, în societatea noastră, legea să cadă în derizoriu. Am făcut-o pentru că sunt convins că acesta este motivul pentru care am ajuns să ne confruntăm cu una dintre cele mai grave probleme ale postdecembrismului. Datorită unor concetăţeni de-ai noştri prin care am exportat în spaţiul european mentalităţi tolerate aici, inacceptabile ca dimensiuni acolo, milioanele de români cinstiţi de acolo, dar şi celelalte milioane de români rămaşi în propria ţară să sufere nemeritat. Ca să judecăm lucrurile profitabil pentru noi şi să nu ne minţim politic în continuare ar trebui să ne întrebăm de ce reacţia opiniei publice europene, italiene de pildă, este îndreptată împotriva conaţionalilor noştri şi nu împotriva imigranţilor magrebieni, cehi, unguri, polonezi sau împotriva celor 8 - 9 milioane de turci care ocupă tot atâtea locuri de muncă occidentale. Răspunsul îl vom găsi în modul în care infracţionalitatea este combătută şi sancţionată în ţările de origine ale acestora.

Din păcate, soluţiile rezolvării acestei grave problematici nu sunt atât de simple ca cele propuse de eruditul nostru ministru de externe, discipol al lui Nietzsche; nu cu lagăre de exterminare, dar nici cu traduceri din "Eterna şi fascinanta Românie".

Numai prin cultivarea cu inteligenţă şi intransigenţă a respectului pentru Lege în propria noastră ţară vom reuşi să schimbăm mentalităţi ce ar putea să ne retrimită în zona gri de la marginea lumii.

Vă mulţumesc.