Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Bicameralism unicameral?!"

Nu constituie un puseu de populism reforma constituţională, necesară pentru trecerea la Parlament unicameral, prin comasarea celor două Camere parlamentare, deoarece discuţiile sunt vechi, ci reprezintă o necesitate pentru adaptarea componenţei organului legislativ cu populaţia României. Cu alte cuvinte, trebuie respectată norma corectă de reprezentare. Regula practică în acest sens ar fi rădăcina cubică din numărul populaţiei (conform Principles of Constitutional Design - Donald S. Lutz), ceea ce înseamnă 280 de parlamentari, dar România are în prezent 471.

Trebuie înlăturată această anomalie a legii privind norma de reprezentare, pentru că da, în România, cifra relevantă este dată de Legea electorală (nu de Constituţie) şi este de un deputat la 70.000 de locuitori.

O observaţie suplimentară din domeniul politicii comparate, dacă îmi permiteţi, cu referire la ţările cele mai apropiate de România, ca număr de locuitori, din Uniunea Europeană ar fi Olanda care are un raport de 1 la 105.000, cazul Poloniei de 1 la 83.000, sau cazul Germaniei de 1 la 135.000. Dintre cele 27 de state ale Uniunii, 14 au Legislativ unicameral, 13 bicameral.

Aşadar, nu vreau să aduc în discuţie nici faptul că ar fi vorba de un model dominant sau nu, nici de tradiţie, care nu ne demonstrează ca bicameralismul implică automat şi democraţia (exemplu: in 1938 pe timpul dictaturii regale, este păstrat Senatul), ci necesitatea unicameralismului din raţiuni de ordin fiscal, de similaritate a atribuţiilor celor două Camere şi de celeritatea procesului legislativ. Practic, prin renunţarea la o cameră s-ar elimina birocraţia excesivă şi vom răspunde nevoii de reformă şi modernizare a societăţii româneşti.

Aspectele amintite trebuie să răspundă cerinţelor societăţii în procesul de globalizare, impunându-se adoptarea rapidă a legilor şi instituirea într-un timp cât mai scurt a normelor menite să aducă soluţii problemelor care nu suportă amânare. Dacă avem în vedere, de exemplu, criza financiară şi economia actuală, considerăm că soluţiile ce se impun în materie legislativă trebuie adoptate fără niciun fel de întârziere.

Absenţa unor diferenţe efective de atribuţii între Camere face ca efectul de ponderare dorit de legiuitorul constituant sa fie redus şi aproape inexistent, separarea organică a Parlamentului fiind, din acest punct de vedere, artificială. Din această perspectivă, Parlamentul României are doar formal o structură bicamerală, dar în esenţă funcţionează la fel ca un parlament cu o singură cameră. Teoretic, în prezent, prin structura bicamerală, se înţelege că e de preferat "o complicaţie folositoare unei simplităţi dăunătoare".

Aceste prerogative, aşa-zis distincte, conduc la unele concesii greu de admis. Spre exemplu, mecanismul funcţional îndrituieşte Camera sesizată în prima lectură să se pronunţe într-un termen general de 45 de zile; în caz de depăşire a acestui termen, se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă a fost adoptată în Camera respectivă, urmând să fie trimisă în cea de-a doua Cameră pentru o decizie definitivă. În acest caz, voinţa uneia dintre camere rămâne paradoxal neexprimată, Parlamentul funcţionând ca unicameral. Un alt oximoron al bicameralismului rămâne acordarea unei protecţii egale atât deputaţilor, cât şi senatorilor, în materie de incompatibilităţi şi imunităţi parlamentare.

Nu trebuie trecut cu vederea faptul că state precum Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Portugalia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Grecia, Ucraina, Islanda, Serbia, Peru, Venezuela, Noua Zeelandă sau China au optat pentru sistemul unicameral. Argumentele favorabile acestui sistem sunt indivizibilitatea suveranităţii şi preponderenţa organului legislativ asupra executivului - în speţă, revocarea posibilităţii Executivului de a se baza pe una dintre camerele legislative pentru a contracara rezistenţa întâmpinată de cealaltă cameră.

Nu în ultimul rând, România nu se confruntă cu o populaţie masiv eterogenă, problemă care revendică bicameralismul în state precum Belgia sau Elveţia. În mod evident, ambele sisteme prezintă avantaje şi dezavantaje şi rămâne la latitudinea fiecărui stat să opteze pentru propriul bine. Ca adepţi ai tradiţiei sistemului bicameral, suntem o excepţie în sud-estul Europei, din păcate una mirobolantă din punct de vedere teoretic, dar fără fond.

PD-L a introdus încă din anul 2008 în programul său politic reforma constituţională, reducerea numărului de Camere ale Legislativului şi a numărului de parlamentari. Prin urmare, susţinem organizarea referendumului pe această temă de interes naţional cu menţiunea că atât votul uninominal, cât şi trecerea la un parlament unicameral nu reprezintă o soluţie miracol, ci aşezarea "infrastructurii administrative" pe principii sănătoase şi viabile.