Parliamentary debates

Doamna Maria Stavrositu:

"Migraţia şi violenţa împotriva femeilor"

Uniunea Interparlamentară şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a reunit la Paris, pe 10 si 11 decembrie, pentru a discuta două probleme ce îşi găsesc, parcă, cu greu rezolvare: migraţia şi violenţa domestică.

Violenţa domestică şi traficul de fiinţe umane sunt două preocupări majore contemporane ce ţin de domeniul drepturilor omului şi care preponderent afectează categoriile cu o vulnerabilitate mai mare, precum femeile şi copiii.

Sărăcia este unul din principalele motive care determină femeile din România să plece în căutarea unui loc de muncă peste hotare, ceea ce des duce la un nou "statut" şi mai dramatic - victimă a traficului de fiinţe umane. Statutul femeii emigrante este, din păcate, unul care vulnerabilizează echilibrul social al femeii, creând de multe ori premise pentru toate tipurile de violenţă.

Statele membre ale Consiliului Europei au obligaţia de a respecta şi proteja drepturile omului pentru toţi cetăţenii lor, făcând posibilă exercitarea acestor drepturi în totalitate. De aceea, ei trebuie să ia măsuri rezonabile pentru prevenirea, investigarea şi pedepsirea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice. Dacă poliţia, sistemul penal de justiţie şi serviciile publice abandonează femeile care cer ajutor, atunci statul şi-a încălcat această obligaţie.

De câţiva ani, statele membre au realizat mai multe anchete şi studii la scară largă pentru a măsura amploarea fenomenului. Aceste studii au arătat că, în ansamblul ţărilor studiate, proporţia femeilor care au fost supuse violenţelor sub o formă sau alta (inclusiv hărţuire) a atins 45%.

Consecinţele violenţei asupra sănătăţii sunt serioase şi depăşesc cu mult rănile imediate, cum ar fi echimozele sau fracturile. Conform bilanţului realizat pentru Consiliul Europei, femeile care au fost victimele unor abuzuri fizice, sexuale sau afective au nevoie de îngrijire psihiatrică de 4-5 ori mai mult decât celelalte. În plus, în această stare, ele sunt în imposibilitatea de a merge la muncă, de a avea o viaţă socială normală. Ele comit de cinci ori mai multe tentative de sinucidere. În alte cazuri, violenţa domestică are consecinţe negative asupra copiilor, care se traduc prin tulburări mentale, afective şi comportamentale. Datorită acestui lucru, comportamentele violente se perpetuează de la o generaţie la alta.

În afară de consecinţele personale şi sociale, violenţa împotriva femeilor are un cost economic crescut. Deşi au fost efectuate studii în anumite state membre privind costul global al violenţei domestice pentru societate, există puţine cercetări aprofundate pe această temă la nivel european sau naţional. Conform bilanţului realizat recent se estimează că, în totalitate, costul anual al violenţei împotriva femeilor în statele membre ale Consiliului Europei ar putea să ajungă la 34 de miliarde de euro.

În România, femeile reprezintă 83% din cazurile de violenţă fizică în familie. În aceste condiţii, este posibil ca fiecare dintre noi să cunoască cel puţin un caz de violenţa asupra unei femei. De teamă, ruşine sau chiar din convingerea că merită ceea ce li se întâmplă, numeroase femei tolerează violenţa partenerilor de viaţă.

Violenţa împotriva femeii este o realitate cruntă, iar estimările ONU arată că abuzurile nu doar persistă, ci sunt în creştere. Din păcate, de cele mai multe ori, aceste fapte fie nu sunt cunoscute, fie sunt ignorate. Strâns legată de valori şi tradiţie, adânc înrădăcinată în mentalitate, în felul în care sunt considerate femeile, această realitate este greu de acceptat şi, cu atât mai greu, de schimbat.