Parliamentary debates

Domnul Cornel Ghiţă:

"Alocaţia - un drept universal al copilului"

Declaraţia mea de astăzi este dedicată unui drept universal al copilului, şi anume alocaţia de stat pentru aceştia.

Prin art.49 alin.(2) din Constituţia României se instituie alocaţia de stat pentru copii ca formă de protecţie a statului acordată tuturor copiilor (nu părinţilor), fără discriminare.

Art.2 alin.(1) al Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului stabileşte obligaţia Statelor semnatare de a respecta şi de a garanta drepturile copilului, "indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau originea socială, de situaţia materială, incapacitatea fizică, de statutul la naştere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai acestora".

Astfel, alocaţia de stat pentru copii e un drept fundamental, recunoscut chiar prin Constituţie. Aceşti bani sunt destinaţi lor, sunt de valoare egală pentru toţi, pentru a nu exista discriminări. Au existat cazuri în care s-a spus că acest drept ar trebui condiţionat de participarea la şcoală a acestora. Dar, referindu-se la condiţionarea acordării alocaţiei de stat de participarea şcolară a copiilor, Curtea Constituţională a declarat (Decizia nr.277 din 21 martie 2006) ca fiind neconstituţionale art.1 alin.(2) şi art.5 alin.(1), precizând că "Această consacrare a dreptului copiilor la ocrotire specială, sub forma alocaţiilor acordate de stat fără nicio discriminare, corespunde principiilor generale care stau la baza statului român...". Conform art. 147 din Constituţia României şi art.11 C alin.(3) din Legea nr.47 din 1992 cu privire la organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii.

Având în vedere actuala criză prin care statul român trece, consider că alocaţia este un drept fundamental al copilului, nu trebuie adus la un nivel mai scăzut decât este în prezent. Ceea ce trebuie schimbat este numărul de prestaţii sociale care se acordă, numărul acestora fiind mult prea mare şi prost focalizat pe nevoile reale ale copilului. De asemenea, noul cod social la care se lucrează poate asigura asistenţa şi protecţia socială din punct de vedere financiar al copilului, de la naştere şi până la vârsta majoratului, în funcţie de veniturile familiei din care face parte.

În acest fel se asigură egalitatea de şanse pentru fiecare copil, se stimulează performanţa şcolară şi în mediul rural, iar bugetul statului se degrevează de cheltuieli care ar putea fi susţinute fără efort de familiile cu posibilităţi financiare. Acest model de asistenţă al copilului se aplică cu succes în mai toate statele europene, rezultatele fiind vizibile în dezvoltarea şi performanţele societăţilor respective.