Parliamentary debates

Domnul Ioan Sonea:

Obişnuinţa

Majoritatea oamenilor se obişnuiesc cu orice. Acceptă totul. Cei care nu se conformează devin victimele propriei rezistenţe şi dispar - fizic, social, moral. Este o lege care nu iartă - cea a inadaptabilităţii. Aşa se face că ne-am obişnuit cu stilul nou de viaţă-de politică, de muncă, de vorbire. Încet, încet dispar diferenţele care , se spune , ar caracteriza indivizi, structuri sociale, partide politice. Ceea ce ieri era considerat "peremist" , astăzi este curat "pesedist", ceea ce caracteriza ieri PSD-ul este astăzi specific liberalilor şi aşa mai departe. Totul este în toţi şi toate sunt una. Aproape " Doar PRM mai face excepţie, mai are încă etichete cu "extremist", "naţionalist" , este acuzat de violenţă de limbaj, de manifestări populiste, etc. Dar nici măcar acestea nu-i sunt "lăsate".

Cu câteva zile în urmă audiam monologurile primilor bărbaţi ai judeţului Bistriţa-Năsăud - preşedintele-prefect al PSD şi cel al preşedintelui Consiliului judeţean. Minute în şir au adus elogii partidului stat, care face, drege şi culege, până şi resturile de ţigară, pentru neam şi pentru ţară, luptându-se ca zmeii din poveste , că înainte mult mai este de furat , de lichidat şi oameni de înspăimântat. În ţara lor totul este bine, câinii au colaci în coadă, oamenii-s datori să şadă şi pomana-n prag le vine. Doar o grijă au stăpânii judeţului. Nu cumva partidele de opoziţie din judeţ să se unească şi să atace cetatea PSD-ului şi să se vadă adevărata faţă a Puterii. Cică reprezentanţi ai partidelor de opoziţie "umblă în haită" şi atacă pesediştii oriunde i-ar afla. Aşa tâmpenii doar de la aşa oameni pot fi auzite. Gardul PSD-ului este înalt, cu curent electric la clanţă şi rar poate cineva evada de acolo. Pentru cei ce încearcă , uneori este sinucidere curată. Vai de acei care îndrăznesc să povestească despre aventura pesedistă. Nu ajung vorbele de ocară din limba română. Şi pentru toate , opoziţia este de vină. Din cauza opoziţiei angajaţii instituţiilor publice , că au , că nu au voie să facă politică, sunt mobilizaţi şi trimişi în teren la pedeserizare. Şcolile sunt asaltate , copii trebuie să-şi lămurească părinţii să devină social democraţi, dascălii sunt "invitaţi" să devină social democraţi, altfel nu mai "prind" un post în învăţământ. Campania este totală. Pe toate posturile, în toate ziarele nu auzi decât despre marile realizări pe plan intern şi extern ale partidului şi conducătorului mult stimat şi iubit. Şi toate , după cum spuneau primii bărbaţi ai judeţului, din cauză că opoziţia "umblă în haită" " De aceea, ei, pesediştii, trebuie să colinde judeţul în convoaie de maşini şi de oameni, ca să se apere. Teama e mare , dar fără rost pentru că la marile întâlniri sunt cinci cetăţeni la 25 pesedişti, aşa că declaraţiile de ataşament la valorile social democraţiei se consumă în interior.

Aşa se face că pentru a ajunge la "mase" mesajul, se fac emisiuni de ceasuri dar la care nu se vorbeşte deloc despre viaţa tot mai grea , despre exodul românesc în cele străinătăţi, despre abandonarea şcolilor, de invazia drogurilor în şcoli şi toate acestea în mica noastră " Elveţie de altădată".

Munţii judeţului au devenit pleşuvi, hotarele rămân nelucrate, oamenii necăjiţi se sinucid, tinerii şi tinerele pleacă să se "specializeze" peste hotare, datoriile la asociaţii cresc, gazul şi curentul electric se scumpeşte etc. Despre toate acestea nu se spune o vorbuliţă. Doar despre păcatele celor din opoziţie care "umblă în haită". Oamenii se obişnuiesc şi cu aceasta. Adică cu minciuna, aşa cum s-au obişnuit cu traiul greu.

Toate Puterile de după 1989 au cerut sacrificii. Cei care au pătimit şi pătimesc sunt aceiaşi. Sunt Poporul.