Parliamentary debates

Domnul Ion Luchian:

Declaraţie politică intitulată "De ce trebuie condamnat comunismul?"

Într-o declaraţie făcută anul trecut şi reluată recent, preşedintele Traian Băsescu a invocat că nu poate condamna public comunismul din România decât dacă va avea probe, în acest sens şeful statului invocând posibilitatea ca o comisie de tipul celei care a studiat Holocaustul să poată prezenta public un astfel de document.

Trebuie remarcat faptul că România este singura ţară fost-comunistă, alături de Rusia şi alte câteva ex-republici sovietice, care nu a denunţat public caracterul criminal al regimului comunist.

Deşi recunosc că nu sunt deloc un expert în comunism, aş vrea, totuşi, din postura unuia din milioanele de martori direcţi ai ororilor regimului comunist, să evidenţiez câteva motive pentru care consider eu că acesta trebuie condamnat de oricine din ţara asta, fie el preşedinte sau simplu cetăţean.

Trebuie condamnat comunismul pentru sutele de mii de români omorâţi sau terorizaţi în cele câteva sute de închisori şi lagăre ale Securităţii, mare parte din aceste victime reprezentând elita economică, culturală, politică, militară, spirituală românească din acel moment.

Trebuie condamnat comunismul pentru distrugerea proprietăţii private şi a spiritului antreprenorial românesc, fapt ce ne-a dat cu zeci de ani în urmă din punct de vedere economic şi i-a transformat pe majoritatea românilor în nişte dependenţi de stat, lucru ce se remarcă, din păcate, şi astăzi.

Trebuie condamnat comunismul pentru miile de femei moarte în încercarea disperată a acestora de a avorta, lucru pe care regimul îl interzicea, asta în condiţiile în care nivelul de trai era aşa de scăzut încât majoritatea românilor nu avea cu ce să-şi hrănească copiii.

Nu în ultimul rând, trebuie condamnat comunismul pentru încercarea de distrugere spirituală a acestei naţii, prin interzicerea desfăşurării libere a culturilor religioase, prin distrugerea bisericilor şi prin arestarea şi lichidarea fizică a principalilor lideri religioşi.

În final, vreau să remarc faptul că este nevoie de o condamnare publică a comunismului, pe de-o parte pentru a se face un fel de restituire a adevărului şi a se obţine o consolare morală pentru victimele regimului care sunt încă în viaţă sau pentru rudele acestora, iar pe de altă parte pentru a nu-i lăsa să uite ce a însemnat cu adevărat comunismul pe cei care privesc cu nostalgie la fostul regim, precum şi pe cei prea tineri pentru a cunoaşte aceste lucruri.