Parliamentary debates

Domnul Petru Movilă:

Declaraţie politică: "Alianţa D.A. şi integrarea României în Uniunea Europeană".

Vizita de săptămâna trecută a Preşedintelui Traian Băsescu şi a primului ministru Călin Popescu Tăriceanu la Bruxelles a demonstrat încă o dată - dacă mai era necesar - că Alianţa D.A. şi partenerii săi de guvernare îşi fac temele înscrise în Tratatul de aderare a României la U.E. Declaraţiile preşedintelui nu lasă loc nici unui echivoc: România va fi admisă în Uniune la 1 ianuarie 2007.

"Steguleţele roşii" s-au transformat în "steguleţe galbene", cu alte cuvinte, capitolele Justiţie şi Afaceri Interne - cele mai importante obstacole în calea aderării - nu mai ridică probleme deosebite. Până recent, acestea erau domeniile în care moştenirea vechii guvernări era cea mai grea: o corupţie fără egal în Europa, mai ales în cercurile înalte ale Puterii; o administraţie greoaie, ineficientă, la care se adăugau nişte frontiere permeabile la trafic de droguri, trafic de carne vie şi imigraţie ilegală. Toate acestea făceau posibilă şi plauzibilă aplicarea clauzei de salvgardare, cu consecinţe greu de estimat.

Orice referire negativă la România a oficialilor europeni, a presei, a diferitelor organisme internaţionale (FMI, B.M., C.E., B.E.R.D. etc) ţintea, în primul rând, corupţia mare, adică Justiţia şi Afacerile Interne. Mai dureroasă pentru noi era comparaţia permanentă cu Bulgaria, în care aceasta era mereu considerată cu un pas sau chiar mai mulţi înaintea României.

Acum lucrurile s-au schimbat: se pare, cel puţin după unele declaraţii ale oficialilor de la Bruxelles, că Bulgaria are probleme interne dificile - în primul rând, eterna corupţie, apoi crima organizată - şi se află în situaţia de a i se aplica clauza de salvgardare. Acest lucru, evident, nu ne bucură, dar ne bucură faptul că România a ieşit de sub această "sabie a lui Damocles", care este clauza.

Cum a fost posibil acest lucru? Simplu la prima vedere, dar foarte complicat în realitate. Lupta reală şi fără menajamente împotriva corupţiei - a celei mari, în primul rând -, declanşată de Ministerul Justiţiei, nu a fost şi nu este uşoară, dar a dat rezultate. Reformele din administraţie, poliţie, regimul frontierelor, realizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor au dat, de asemenea, rezultate. Cele două ministere, al Justiţiei şi de Interne, au avut sarcina cea mai dificilă, moştenirea cea mai grea, dar tot ele au contribuit hotărâtor la schimbarea în bine a imaginii unei Românii aflate de prea multă vreme în topurile negative ale Europei.

Fără îndoială că meritul aparţine întregului Guvern, dar nu este inutil să amintim că în fruntea celor două ministere numite mai sus se află doi miniştri ai PD.

PSD-ul se bate mereu cu pumnul în piept că pe timpul guvernării sale s-au făcut paşii decisivi spre aderare. Atunci cum se explică faptul că cele două capitole, Justiţie şi Afaceri Interne, atârnau ca două pietre de moară de imaginea României, atunci când Alianţa D.A. a preluat guvernarea?

Cele mai sensibile şi decisive capitole de negociere rămăseseră deschise tocmai pentru că o reformare a lor, conform cerinţelor U.E., ar fi afectat interese uriaşe, personale şi de grup, ale PSD. Actuala degringoladă din PSD ilustrează clar acest lucru: lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate destructurează şi afectează uriaşa încrengătură de relaţii şi interese personale şi de grup ale vechii guvernări. De aceea, PSD nu a făcut nimic concret în timpul guvernării sale în lupta împotriva marii corupţii şi a crimei organizate.

Timpurile s-au schimbat şi, odată cu ele, şi imaginea României, care devine pe zi ce trece tot mai europeană şi mai compatibilă cu cerinţele marii familii europene în care vrem să ne integrăm.