Parliamentary debates

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"O nouă toamnă tristă în şcolile româneşti"

Mai sunt câteva zile şi clopoţelul va suna din nou anunţând începutul unui nou an şcolar. Motiv de bucurie pentru unii şi de tristeţe pentru alţii. Iar pentru mine, când scriu aceste rânduri, un sentiment de inutilitate, căci urmărind evoluţia pregătirii acestui nou an şcolar, revăd situaţia şcolilor româneşti de acum 2-3 ani şi nu găsesc schimbarea. Nu schimbarea în bine, nici măcar schimbarea în rău, ci pur şi simplu schimbarea. Fiecare septembrie din învăţământul românesc seamănă leit cu cel din anii precedenţi: şcoala - un mare şantier neterminat.

În acest an, judeţul Braşov a primit suma de 40 milioane RON destinată reabilitării sistemului de învăţământ. Banii au fost daţi în luna martie, nu acum o luna sau două! Dar cum în România reabilitarea unei şcoli nu se face numai cu bani...a urmat etapa proiectelor, a licitaţiilor, a selectării ofertanţilor, aşa că majoritatea lucrărilor au început abia în august. Şi nici nu au şanse să se termine până la 15 septembrie. Cu un grad de absorbţie a fondurilor guvernamentale de numai 9 la sută este greu de crezut că lucrările vor fi finalizate într-un viitor apropiat, existând chiar pericolul retragerii finanţărilor pentru neexecutarea proiectelor aprobate.

Ministerul Învăţământului poate fi acuzat de multe, dar nu şi de lipsă de fonduri. Poate fi acuzat de proasta gestionare a fondurilor destinate reabilitării şcolilor româneşti, de incoerenţă în politica educaţională, poate fi acuzat că a desfiinţat şi reînfiinţat examene, sau că a modificat şi remodificat metodologii şi programe şcolare. Deciziile de schimbare pe criterii politice a autorităţilor locale responsabile şi implicate în derularea acestor fonduri nu au făcut decât să accentueze haosul din învăţământul românesc.

Peste 1500 de copii din judeţul Braşov vor frecventa cursurile în alte şcoli decât la cele unde s-au înscris, pentru a permite continuarea lucrărilor de reabilitare. Sau, şi mai grav, pentru că şcolile unde trebuiau să înveţe nu au autorizaţii sanitare de funcţionare! Este trist pentru România dacă în secolul XXI putem vorbi despre locaşuri de cultură în masă lipsite de cele mai elementare condiţii de igienă. Şi totuşi bani există, aşa cum există şi mult dezinteres. Dezinteres pentru generaţiile de mâine şi uităm că aceşti copii învaţă de la noi, acum, cum se clădeşte o naţiune. Aşa cum îi creştem, aşa vor fi pentru binele acestei ţări.

Din păcate pentru mulţi dintre ei, şi în acest an, sunetul clopoţelului va semăna cu bătaia unui clopot într-o şcoală pustie, plină de schele şi moloz.