Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Independenţa kosovară şi politica regională - între echilibru şi butoi cu pulbere"

Kosovo şi-a declarat independenţa şi s-a autoproclamat un stat suveran. Kosovo nu a avut niciodată statut de republică în cadrul Iugoslaviei, ceea ce a reprezentat un argument suplimentar pentru Serbia, în opoziţia sa faţă de independenţa unei provincii pe care o consideră drept leagăn al istoriei şi culturii sale.

În primul rând, acest fapt reprezintă un ultim pas în dispariţia Iugoslaviei, ce a fost începută în anii '90, prin războaiele care au devastat Balcanii.

Kosovo a fost o provincie autonomă în cadrul Serbiei în perioada Federaţiei Socialiste Iugoslave, ajungând să se autoguverneze efectiv începând cu anul 1974.

Tensiunile etnice au escaladat în anii '80, pe măsură ce Iugoslavia începea sa se destrame şi pe fundalul deteriorării condiţiilor economice. Kosovo şi-a pierdut autonomia odată cu venirea la putere la Belgrad a lui Slobodan Miloşevici, care a restrâns drepturile albanezilor la autoguvernare locală, şi educaţie în limba maternă.

Şirul de convulsii sociale violente ce au urmat a condus Belgradul spre declararea stării de urgenţă în Kosovo în 1990, unităţi militare şi de poliţie sârbe fiind trimise în provincie.

În octombrie 1991, provincia Kosovo şi-a proclamat independenţa prin referendum. În 1992 a fost ales un parlament, iar liderul albanez moderat Ibrahim Rugova a fost ales preşedintele autoproclamatei "republici Kosovo". Din 1997, UCK a început o campanie de gherilă împotriva armatei şi forţelor sârbe de poliţie. În 1998, forţele sârbe au răspuns cu forţa la acţiunile de gherilă, determinând plecarea din provincie a aproximativ 100.000 de etnici albanezi. Puterile NATO l-au avertizat pe preşedintele sârb de atunci, Slobodan Miloşevici, că nu vor tolera încă un proces de epurare etnică în Balcani. Negocierile de pace purtate în Franţa au eşuat, iar în luna martie 1999 NATO a început bombardamente aeriene pentru a obliga Serbia să-şi retragă forţele din Kosovo. Aproximativ 800.000 de etnici albanezi au fugit din provincie sau au fost expulzaţi în Macedonia, înainte de capitularea sârbilor. De atunci, Belgradul a pierdut controlul efectiv al provinciei, care a fost trecută sub protecţie comună ONU şi NATO.

Având în vedere ultimele evenimente atât pe plan extern dar mai ales datorită consecinţelor ce pot apărea în plan intern, consider că declararea unilaterală a independenţei provinciei ar crea un precedent periculos şi ar putea duce la alte modificări pe harta Balcanilor de Vest, mai ales în condiţiile în care mai multe state europene nu au recunoscut independenţa Kosovo, în special cele vecine, Guvernul de la Belgrad refuză să recunoască independenţa sau chiar o declară nulă, iar manifestările de protest ale sârbilor tind să escaladeze.