Parliamentary debates

Domnul Constantin Chirilă:

Doresc să vă aduc în atenţie un sector pe care îl consider prioritar pentru economia româneasca: agricultura.

Avem o ţară cu suficiente resurse, dar importăm legume, lapte şi carne. Considerată o cenuşăreasă a agriculturii, legumicultura românească a fost abandonată în favoarea importurilor. România a devenit piaţa de consum pentru tomate, castraveţi, cartofi şi alte legume importate din Turcia, Spania sau de aiurea. Actuala producţie internă este insuficientă şi este ţinta speculatorilor, care ajung sa impună pe piaţă preţuri mult prea mari pentru buzunarele românilor.

Producţia legumelor nu este uşoară şi necesită un sistem de irigaţii funcţional. Aminteam într-o declaraţie anterioară despre faptul că deşertificarea din sudul ţării va conduce la distrugerea calităţii solului. Multe familii de agricultori nu mai pot trăi din producţia de legume pentru că nu îşi mai pot permite să plătească tarifele de irigaţii. Pe lângă problema socială care ajunge ca o povară suplimentară pentru bugetul naţional, ne îndreptăm cu paşi rapizi spre situaţia în care, atunci când vom putea ajuta oamenii să facă irigaţii, aceştia să nu mai aibă soluri fertile. În guvernările de până acum, sectorul de irigaţii a avut un singur scop: punerea unor oameni agreaţi politic în anumite funcţii ca să le dăm un salariu.

Criza financiară nu ne mai permite să ne jucăm cu economia românească. Agricultura are nevoie de irigaţii, ceea ce înseamnă că are nevoie de o Administraţie Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare care să facă o politică de preţuri adaptată pe realităţi. Actualul sistem impune preţuri diferenţiate, în funcţie de costurile de pompare, ceea ce înseamnă că avem o agricultură bazată pe noroc. Ai noroc să deţii terenuri unde costă puţin apa, e bine, poţi face orice doreşti. Însă, ce putem face în Dobrogea, unde numeroase terenuri sunt situate în zonele scumpe, iar această zonă are nevoie disperată de irigaţii.

Consider ca Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale trebuie să îşi ia foarte în serios rolul de susţinător al dezvoltării rurale şi să susţină agricultura prin regândirea metodelor de sprijin a agriculturii prin tarife decente la irigaţii. De asemenea, trebuie încurajată apariţia structurilor de tip cooperatist, atât în partea de producţie, cât mai ales în partea de comercializare a produselor agricole.