Parliamentary debates

Doamna Claudia Boghicevici:

"Conservarea şi valorificarea patrimoniului imaterial naţional"

Contextul socio-cultural al globalizării şi modernizării a generat, în ultimele decenii, în întreaga Uniune Europeană, programe menite să conserve tradiţia şi identităţile culturale.

În acest sens, la 17 octombrie 2003 a fost adoptată la Paris Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului imaterial al umanităţii. Convenţia are ca obiectiv respectarea patrimoniului cultural imaterial la nivelul comunităţilor, grupurilor şi persoanelor din care acestea se compun, conştientizarea importanţei patrimoniului cultural imaterial, cooperarea şi asistenţa internaţională în domeniu.

Potrivit definiţiei formulate de UNESCO, prin patrimoniul cultural imaterial se înţelege "practicile, reprezentările, expresiile, cunoştinţele, abilităţile - împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora - pe care comunităţile, grupurile şi, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural."

La 20 ianuarie 2006, România a semnat Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului imaterial, iar la 31 ianuarie 2007, prin Ordonanţa nr.19 se legiferează protejarea patrimoniului cultural imaterial.

În sfârşit, Legea nr.168 din 5 martie 2008 stabileşte cadrul legislativ pentru "identificarea, cercetarea, conservarea şi punerea în valoare a elementelor patrimoniului cultural imaterial."

În România, ne aflăm în faza inventarierii elementelor de patrimoniu cultural imaterial, inventariere care operează pe trei liste distincte: lista elementelor dispărute, lista elementelor de patrimoniu cultural imaterial aflate în pericol de dispariţie şi, în fine, lista elementelor încă vii, care ar putea să fie incluse în zestrea patrimoniului imaterial al umanităţii.

Dacă în cazul primei liste de inventar mai putem vorbi doar despre cercetări de arhivă, în celelalte două cazuri vorbim despre cercetări de teren, care obligă la măsuri de protejare şi de promovare.