Parliamentary debates

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

Declaraţie politică cu privire la Ziua internaţională a persoanelor vârstnice.

România anului 2009 este una profund inechitabilă, în care vârstnicii au fost abandonaţi. La aproape două decenii de la revenirea la democraţie, cvasimajoritatea pensionarilor României trăiesc în deznădejde şi suportă umilinţele aşteptărilor în faţa farmaciilor pentru medicamentele compensate. Situaţia pensionarilor este condamnabilă şi ruşinoasă şi nimic nu scuză atitudinea adoptată, pentru că domniile lor au fost actorii, şi în acelaşi timp servitorii regimului comunist. Au fost cei care au construit activele economiei «de stat» (pe care unii au ştiut să o valorifice profitabil), şi şi-au consumat tinereţea în mastodonţii industriali deveniţi fier vechi. Sudoarea muncii dumnealor se regăseşte în parte şi în marile averi făcute de unii dintre capitaliştii tranziţiei. Nu în ultimul rând, trebuie spus că toate guvernele postdecembriste s-au format şi datorită votului dumnealor.

Aproximativ o treime din populaţia României este formată de pensionari. Politicile sociale dinainte şi de după 1990 au trecut în rândul inactivilor nu doar persoane de peste şaizeci de ani, ci şi numeroşi oameni în plină putere de muncă, acest lucru şi din dorinţa de a masca şomajul şi ineficienţa politicilor de dezvoltare. Am ajuns astfel la peste şase milioane de pensionari, în condiţiile în care numărul cotizanţilor la fondul de pensii este cu câteva milioane mai mic.

Toate partidele politice le-au promis pensionarilor, în campaniile electorale, marea cu sarea. Actualul guvern i-a făcut să spere. Pensia minimă garantată este o realitate şi în cel mai scurt timp avem obligaţia să adoptăm o lege unitară a pensiilor, care să elimine inechităţile flagrante din sistem.

Pensionarii au dreptul să fie respectaţi, fiindcă până la pensionare şi-au respectat toate obligaţiile faţă de stat. Din păcate, după zeci de ani de muncă au obţinut dreptul de a îngroşa numărul săracilor.

Stimaţi colegi, fac un apel la dumneavoastră, să ne ajutaţi să mergem spre adevăr, să încercăm să găsim împreună ideile şi principiile pe care dorim să le susţinem. Avem nevoie de toţi, tineri şi vârstnici deopotrivă, avem nevoie de unire, mobilizare, dialog, gândire.

Vă mulţumesc, şi doresc din suflet tuturor vârstnicilor o bătrâneţe liniştită şi lipsită de griji!