Parliamentary debates

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

«Domnule Băsescu, de ce vă e frică nu veţi scăpa!"

"Râde ciob de oală spartă". Cam aşa s-ar caracteriza alegerea nefericită a sloganului de campanie (prezidenţială sau pentru referendum: nici domnia sa nu ştie) a lui Traian Băsescu. Pentru că, mai mult decât oricui în ţara aceasta, preşedintelui ar trebui să îi fie frică de ceea ce va urma după 6 decembrie.

Lui Traian Băsescu ar trebui să îi fie frică, în primul rând, de toate faptele ilegale comise în trecut care îl vor ajunge din urmă, imediat ce va pierde funcţia supremă în stat şi, implicit, imunitatea. Domnia sa ar trebui să ştie că nu vor scăpa basma curată nici acoliţii săi şi nici membrii familiei sale care s-au înfruptat cu nesimţire timp de cinci ani din banii publici, cu acordul lui Traian Băsescu, care a confundat România cu propria sa moşie. Şi, mai mult, preşedintelui ar trebui să îi fie frică de aceşti mercenari ce-şi spun acum "supuşi ai preşedintelui" care vor tăbărî asupra perdantului fără a sta prea mult pe gânduri, odată ce acesta va rămâne fără fonduri tocmai bune de împărţit.

Lui Traian Băsescu ar trebui să îi fie frică şi de poporul român. Multă vreme, preşedintele a crezut în memoria colectivă scurtă şi a acţionat în consecinţă. Astfel, a crezut că românii au uitat de promisiunea demisiei în 5 minute, de "inoportunitatea autostrăzilor", de cazul jurnaliştilor răpiţi în Irak, de cei 4 ani de şicanare a guvernului Tăriceanu. Poate că unele din aceste lucruri au intrat în negura istoriei, dar românii ţin minte un lucru foarte important: nu trăiesc bine, aşa cum Băsescu clama în 2004. Preşedintelui ar trebui să îi fie teamă şi de candidatul PNL la prezidenţiale, Crin Antonescu, care a pornit împreună cu cei mai mulţi dintre români revoluţia bunului-simţ, un manifest împotriva tuturor metehnelor încetăţenite de Băsescu şi acoliţii săi: minciuna, trădarea, mojicia şi furtul.

Enumerând aceste pericole ce-l pândesc pe Traian Băsescu, constat că preşedintelui i s-a făcut deja frică şi că momentul în care România va scăpa de tirania acestui personaj este aproape. Ne-a demonstrat-o însuşi şeful de stat când, cu o laşitate fără margini, a decis organizarea unui referendum concomitent cu alegerile prezidenţiale, din motive lesne de înţeles; în aceşti cinci ani, Traian Băsescu nu a făcut nimic constructiv pentru această ţară, nu are cu ce veni în faţa românilor pentru a le cere votul şi, în consecinţă, încearcă să ascundă acest adevăr, prin impunerea dezbaterii privind unicameralismul.

În încheiere, doresc să îi adresez preşedintelui aceeaşi urare călduroasă pe care ne-a transmis-o nouă, parlamentarilor. Pentru că Traian Băsescu are de ce să îi fie frică. Şi, cu grija românilor, de data aceasta nu va scăpa.