Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

La fel de ştiut ca "după faptă şi răsplată" este adevărul că orice muncă trebuie plătită. Definirea "faptelor" ce-şi aşteaptă răsplata este puţin mai greu de făcut. Interpretările subiective ale conceptului de "faptă" ar trebui să fie asumate cu răspundere iar "răsplata" să se facă din buzunarul beneficiarului, şi nu din buzunarul statului, adică acela în care se varsă, ca în eterna mitologică pedeapsă a Danaidelor, taxele, impozitele şi ce alte biruri mai plătim noi ăştia, muritorii de rând, prin "bunăvoinţa" guvernanţilor.

Căci fără fund, ca şi butoiul pe care sus-numitele omorâtoare de soţi au fost condamnate să-l umple, pare şi acest buzunar comun pe care poporul trebuie să-l sature şi care, la cererile aceluiaşi popor, este mereu gol, şi căruia i se mai spune şi "buget".

Iar dacă deja vă sâcâie întrebări în legătură cu îndrăzneala de a vă solicita atenţia asupra mitologiei elene, daţi-mi voie să mă explic.

Ministerul Dezvoltării şi Turismului, animat de ambiţia de a realiza ceea ce ministerul specializat în treburile infrastructurii nu fusese în stare ani în şir, propunea un program de reabilitare şi modernizare a 10.000 de kilometri de drumuri judeţene şi/sau de interes local. Fiind vorba de o investiţie de circa 4 miliarde de euro, deşi a primit una din cele mai mari alocări bugetare la prima împărţire din acest an a banului public, Ministerul ambiţios propunea ca soluţie de finanţare a investiţiei împrumutul firmelor realizatoare la bănci, demararea lucrărilor pe cheltuiala acestora, urmând ca statul să plătească încă neştiutele costuri finale, prin anul 2013.

Conştientizând că în anul de graţie 2013 există şanse serioase ca actualii gestionari ai banului public să nu se mai afle la guvernare, iar răspunderea decontării afacerilor demarate de ei să cadă în sarcina altora, în timpul scurs de la anunţarea acestui program nu prea s-au îngrămădit firme doritoare de aşa contracte. Mai ales că este cunoscută promptitudinea cu care statul şi-a plătit datoriile în ultimii ani. Promptitudine căreia i se datorează multe din falimentele înregistrate în rândul agenţilor cu activitate în domeniu.

Cu alte cuvinte, exista şansa ca bunătate de Program să fie tratat cu refuz, vorba veşnic contemporanului Caragiale.

Numai că Ministerul ambiţios nu s-a lăsat!

Fix a doua zi după Convenţia partidului portocaliu, încă gâfâind după efortul făcut pentru a-şi promova ministrul şi în conducerea partidului, Ministerul nostru anunţă lansarea Programului cu pricina, într-o formă ce-i drept "îmbunătăţită".

Adică, doamnelor şi domnilor, nu ne mai aruncăm la 4 miliarde de euro, ci ne strecurăm deocamdată într-o trăistuţă de un miliard de euro (trăistuţa poate fi bucovineană, nu numai decât Vuitton).

Nu mai pretindem firmelor amatoare de colaborarea cu statul la construirea de drumuri şi şuşăle să lucreze pe banii lor, că le-o plăti statul când o avea.

Aceşti bani nu mai trebuie să fie împrumutaţi de firmele care câştigă licitaţia, din câte se pot înţelege din anunţurile oficiale ale ministerului, ci vor fi plătiţi din economiile Ministerului Dezvoltării şi Turismului.

Ce ne-am mai putea dori? Este absolut lăudabil un astfel de demers! Nici cel mai cârcotaş dintre cârcotaşi n-ar putea avea ceva de criticat! Adică să faci tu economii la vreme de criză şi să le dăruieşti pentru drumurile patriei mi se pare chiar minunat! Cu atât mai lăudabil dacă reabilitarea începe cu drumurile care leagă drumuri naţionale, localităţi importante, şi cu şoselele ce duc spre obiective economice sau turistice de interes, aşa cum ne asigură acelaşi minister.

Chiar dacă n-am şti cum s-au cheltuit banii publici pentru construcţia şi reabilitarea infrastructurii în anii portocalii, şi tot ne-am întreba - chiar aşa? A doua zi după realegerea celui mai iubit, vreau să zic după reconfirmarea domnului Boc în funcţia de preşedinte al PDL?

Fix a doua zi după Convenţie se pune în mişcare Programul de miliarde de euro pentru reabilitarea unor drumuri de la marginea civilizaţiei! Asta în timp ce România nu are o autostradă care să lege măcar Capitala de mare sau de munte, că de Ploieşti nici nu mai vorbim! Şi tot în acelaşi timp în care avem câteva mii de alte proiecte începute şi abandonate, unde se pierd în fiecare zi sute şi milioane de euro!

Care este raţiunea pentru care guvernanţii consideră oportun să lanseze alte şantiere, mai ales în zone în care rolul lor în dezvoltarea economiei şi infrastructurii este evident minor. Care este interesul pentru acest plan, plătit oricum ar fi, tot de noi, altul decât unul dictat de interese de clanuri, grupuri de afacerişti conectaţi la partid şi politică?

Nici cu maximum de efort de naivitate, bunăvoinţă şi credulitate nu putem să nu remarcăm strania coincidenţă prin care a doua zi după votul pro Boc se face un adevărat decont către primarii PDL din teritoriu pentru meritul de a fi votat după sfaturile şi atenţionările prezidenţiale!

Ce altă raţiune ar putea fi luată în considerare pentru decizia de a asfalta un drum pe care circulă când şi când câte o căruţă, în schimbul modernizării drumurilor europene sau a finalizării unei autostrăzi?

Cum spuneam "după faptă şi răsplată"!