Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Stimaţi colegi,

Chiar dacă am fost departe de ţară, la Parlamentul European, am fost în permanenţă, în contact cu evenimentele din România. Am aflat - şi acest lucru nu reprezintă în ultimă instanţă o surpriză - despre unele practici nu tocmai ortodoxe din culisele ministerului public. Este vorba de existenţa unor liste de semnături care au circulat printre magistraţi şi prin care li se cerea acestora să se pronunţe împotriva legilor reformei promovate de către ministrul Monica Macovei şi de către Guvernul Tăriceanu. Evident, acest lucru s-a întâmplat în perioada premergătoare asumării răspunderii Guvernului pe respectivele legi. Un procuror curajos, Viorica Stoica, a dezvăluit la sfîrşitul săptămânii trecute într-un talk-show la un post tv existenţa acestor liste. Mai mult, respectivul procuror a afirmat că în urma refuzului de a semna împotriva legilor reformei, a devenit un fel de "duşman al poporului" şi că aproape toţi cei care au procedat la fel au fost ţinta unor şicane din partea şefilor.

Îmi aduc aminte acum cât scandal au făcut o parte dintre magistraţi - mă refer la cei cu anumite funcţii şi o anumită vechime - şi ce eforturi au făcut aceştia pentru a împiedica adoptarea legilor reformei justiţiei în varianta propusă de guvern. Şi, îmi mai aduc aminte şi de decizia Curţii Constituţionale care a menţinut o serie de privilegii pentru categoria de magistraţi despre care am amintit anterior. Dezvăluirile privind existenţa respectivelor liste de semnături demonstrează pe deplin faptul că mai există în justiţie dinozauri care se opun reformei, care ţin să conserve vechile practici, care sunt incompatibile cu traseul european pe care ne-am angajat să-l parcurgem. Şi tot doamna procuror Stoica a dat de înţeles că telefoanele în instituţie sunt ascultate şi că totul se raportează procurorului general. Nici această dezvăluire nu mă surprinde. Acolo unde se practică tehnica pumnului în gură, ascultarea telefoanelor devine un fapt banal.

Ca parlamentar român în anul de graţie 2005, şi, de puţine zile euroobservator, nu pot să mai accept astfel de practici ale unei instituţii care a rămas tributară sistemului sovietic, sistem în baza căruia a funcţionat mai bine de 50 de ani. Condamn astfel de practici şi atrag atenţia că ar putea să ne coste foarte scump într-un viitor apropiat.

Vă mulţumesc,