Parliamentary debates

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Viaţa la ţară"

Luni, 25 februarie, am participat ca reprezentant al Partidului Conservator la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România (structură înfiinţată încă din 1997, dar insuficient mediatizată).

Am avut bucuria de a constata că în mediul rural, în ciuda indiferenţei autorităţilor, este o oarecare efervescenţă în legătură cu necesitatea reformării satului românesc. Să nu uităm că, din cele 3.219 unităţi administrativ-teritoriale din România, nu mai puţin de 2.858 sunt comune. Totodată, populaţia comunelor reprezintă circa 9,6 milioane, adică 45% din totalul locuitorilor ţării. Ce-i drept, sporul natural este negativ, cifrându-se la -3,7 la mie. În sală se aflau peste 450 de primari din toate judeţele (mobilizare foarte bună), iar în prezidiu, pe lângă preşedintele Asociaţiei, domnul. Emil Drăghici, edilul din Vulcana-Băi (jud. Dâmboviţa), au fost prezenţi lideri ai tuturor partidelor parlamentare. De altfel, aceştia din urmă au semnat şi şi-au asumat, chiar atunci, o Declaraţie privind sprijinirea "Agendei comunelor din România".

Partidul Conservator apreciază că este vorba despre un document realizat într-o manieră profesionistă, care urmăreşte două ţinte principale. Pe de o parte, prezintă starea de fapt în comunele din România, din punct de vedere al acţiunii administraţiei publice şi al furnizării serviciilor publice locale; această sinteză va constitui şi baza pentru analizarea comparată a performanţelor comunelor în anii următori. Pe de altă parte, prezintă propuneri de soluţii factorilor de decizie şi specialiştilor, pentru rezolvarea problemelor identificate, şi face recomandări pentru membrii Asociaţiei, în vederea îmbunătăţirii performanţelor în activitatea proprie.

Pe lângă rolul de mesager şi negociator în numele comunelor, Asociaţia şi-l asumă şi pe cel de furnizor de servicii de consultanţă pentru propriii membri şi de iniţiator/facilitator de politici publice specifice, iar "Agenda comunelor din România" se vrea a fi un prim pas în aceste direcţii. Desigur, rămâne de văzut dacă toate formaţiunile politice care şi-au exprimat susţinerea privind revigorarea satului românesc îşi vor ţine cuvântul dat. Instinctul îmi spune că nu.

De prea multe ori, în ultimii ani, am asistat la scene în care, cu un patetism caragialesc, unii şi alţii se băteau cu cărămida în piept cât de mult iubesc România, iar când venea vorba de un vot concret sau de o atitudine fermă, dădeau bir cu fugiţii. Compatrioţii noştri de la ţară încă mai speră că viitorul va sta sub semnul echităţii şi al reducerii decalajului sat-oraş, care se resimte dureros în viaţa lor de fiecare zi...