Parliamentary debates

Domnul Iulian Vladu:

"Măsurile economico-sociale ale Guvernului Tăriceanu din ultimii doi ani sunt o continuare fidelă a celor promovate de PSD în guvernarea 2001-2004"

Din dorinţa de a rămâne la putere cu orice preţ, liberalii care, altfel, nu prididesc să se proclame ca singurul partid de dreapta din România, continuă politica de pomeni electorale brevetată de guvernul Adrian Năstase, îndepărtat de la putere tocmai pentru că încerca să facă din români un popor de asistaţi sociali.

Dacă în patru ani nu a reuşit să termine decât 5 km de autostradă şi nu a produs niciun proiect economic major, Guvernul Tăriceanu încearcă acum din răsputeri să mituiască electoratul cu tot felul de pomeni electorale.

Unde este proiectul liberal de dezvoltare a ţării? Unde sunt măsurile promise pentru sprijinirea agricultorilor? Unde sunt promisiunile de investiţii în infrastructură, agricultură, sănătate etc.?

Singurul sector unde s-au simţit unele îmbunătăţiri este infrastructura şcolară şi asta se datorează exclusiv poziţiei preşedintelui României, Traian Băsescu, care a insistat pentru un buget de 5% din p.i.b. pentru educaţiei, pentru că guvernul Tăriceanu uitase de promisiunile făcute oamenilor în 2004. După cum guvernul Tăriceanu a uitat şi de problemele oamenilor din mediul rural, care nu mai au bani să-şi trimită copiii la şcoală.

În România anului 2008, doar 1% dintre copiii din mediul rural mai ajung la o universitate, ceea ce este dramatic pentru viitorul ţării noastre, pentru că restrângem bazinul din care vor fi recrutate viitoarele elite ale acestei ţări. Guvernul aşteaptă cu nepăsare ca diverse ONG-uri să facă câte ceva pentru aceşti copii, fără să realizeze că este nevoie de o strategie naţională pentru dezvoltarea mediului rural. În schimb, Guvernul este extrem de generos acum, înainte de campania electorală, să arunce cu bani publici pentru a cumpăra voturile cetăţenilor. Cu aceşti bani zeci de mii de copii de la ţară ar fi putut spera la un viitor mai bun.

Problemele acestor copii sunt, de fapt, consecinţa politicilor dezastruoase duse de ultimele două guverne (PNL şi PSD) în stimularea dezvoltării mediului rural.

Cât timp îşi mai poate permite România să excludă jumătate din populaţie de la sistemul de educaţie şi de la serviciile publice care să dea dreptul şi cetăţenilor din mediul rural la o viaţă decentă? Câţi ani ne mai trebuie ca să găsim o politică corectă de reintegrare a mediului economic rural în viaţa economică reală?

Aceasta este, de fapt, cauza pentru care distrugem viitorul a milioane de copii, lipsiţi de şansa de a avea acces real la educaţie şi, mai târziu, de a avea acces la un loc de muncă calificat şi bine remunerat. Iar România este astfel lipsită de potenţialul creator al acestor copii uitaţi de Guvernul Tăriceanu.