Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

Efectul crizei ca doctrină politică în perspectiva alegerilor prezidenţiale - candidatul "trufanda": Traian Băsescu. Fraţi români, noi, totuşi, cu cine votăm?

Traian Băsescu nu e numai preşedintele încă în funcţie al ciudatei şi tristei noastre republici, cu ai săi cetăţeni plini de datorii, aflaţi la cheremul bancherilor de aiurea. El este de ceva vreme şi candidat la propria-i succesiune.

Acum cinci ani, când a apărut din spuma mării ca salvator al naţiunii - ne salva atunci de marii corupţi, care de altfel îşi poartă bine mersi corupţia prin toate instituţiile puterii cu care Băsescu se identifică "Il comandante" nu ne-a spus nimic despre adevăratele sale intenţii. A promis dreptate, adevăr, Europa, ţepe şi alte baliverne. Atunci, în 2004, nimeni nu auzise de Elena Udrea, viitor consilier, viitor ministru, stâlp al democraţiei. Astăzi, tot românul are ideea lui şugubeaţă despre doamna ministru. Şi astfel apare o adevărată problemă.

De această dată, candidatul Băsescu trebuie să ne precizeze ce loc va ocupa doamna Udrea în configuraţia ulterioară alegerilor din noiembrie. Va fi prim-ministru? Va fi ministru de interne ? Va fi şeful serviciilor secrete?

De altfel, şi intelectualii care-1 susţin din inimă (şi unii pe leafă, din banul public) - gen Patapievici, Mihăieş, Ungureanu, Avramescu, Voinescu, Liiceanu, Cărtărescu... - ar trebui să ne explice limpede dacă să-1 iubeşti pe Băsescu înseamnă s-o iubeşti pe doamna ministru Udrea. Să ne spună ce ar trebui să gândim şi cum să votăm. Să nu ne lase în întunericul lipsei noastre de iubire de Şef.

Deputatul europarlamentar Elena Băsescu, care nu ne aminteşte deloc de Nicu Ceauşescu, a intuit corect: Elena Udrea este "o vulnerabilitate" pentru tatăl ei. Traian Băsescu are un trecut de preşedinte, are o camarilă, o gaşcă de partid, un Boc, pe buldogul Vasile, grupuri de interese ilegitime, intelectuali fripturişti, atâtea altele.

Atenţie, fraţi români, dacă votăm Traian Băsescu, votăm şi tot ansamblul folcloric!

La începutul mandatului care începe să-şi dea ultima suflare, ca marinar încercat, Traian Băsescu se autodefinea drept un om al crizei, cu răpiri în Irak, cu conflicte îngheţate la Marea Neagră şi în Balcanii de Vest. Nici nu ştiau, nici Domnia Sa, nici corul aplaudac postmodern, ce bine se vor potrivi. Le-a plăcut ideea crizelor îngheţate şi vizionarul care le rezolva pe toate, împlinind astfel visul de lider regional al altui preşedinte, care s-a declarat învins de sistem.

Numai că preşedintele Minciunică de la Cotroceni, ne-a adus o ditamai criză a sistemului politic şi nu numai. Şi astfel, îndoiala se instalează: dacă votăm cu Traian Băsescu, votăm şi cu Criza?

ONG - urile cereau zilele trecute cu inocenţă demisia Elenei Udrea şi a Monicăi Iacob-Ridzi. Elena Udrea nu poate să demisioneze pentru că, de fapt, ea nici nu există. Aşa cum nici Emil Boc nu poate să demisioneze, pentru că nici el nu e decât o halucinaţie a noastră, a românilor, pe vreme de criză. Nici Elena Udrea, nici Roberta Anastase, nici Emil Boc, nici Monica Iacob-Ridzi nu există - există numai un dictator de comedie într-o ţară amărâtă, care va încerca să se prezinte la alegerile următoare ca o adevărată trufanda.

Distrugător de profesie, Traian Băsescu şi gaşca lui politică cred că vor reuşi să-şi anihileze opoziţia credibilă. Cu garda lui de corp cu tot, alcătuită după modelul Ghadafi, doar din femei fatale destinului Său, în cele din urmă Traian Băsescu se va trezi faţă în faţă cu adevărata sa opoziţie: strada.