Parliamentary debates

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Despre turismul românesc"

Mai sunt câteva săptămâni până la deschiderea sezonului de turism atât pe litoral, cât şi la munte, numai că, din păcate, bilanţul turismului, la 20 de ani de la revoluţie nu poate fi un motiv de mândrie pentru niciunul dintre cei desemnaţi să-l conducă şi să-l organizeze în tranziţia spre capitalism. Din punctul meu de vedere, principalele cauze datorită cărora România se prezintă modest în ceea ce priveşte performanţele economice ale industriei turismului sunt: lipsa unui program de acţiuni coerent şi stabil privind dezvoltarea turismului şi lipsa fondurilor de investiţii destinate dezvoltării, modificării şi reabilitării infrastructurii generale şi specifice ca urmare a procesului lent şi complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţa unor facilităţi în domeniul creditelor bancare. Avem un potenţial turistic foarte mare, este un fapt cu care sunt de acord majoritatea celor care activează mai mult sau mai puţin în domeniul turismului. Avem Litoral, Delta Dunării, munte, staţiuni balneare, Bucovina, Maramureş şi multe altele. Felul în care ar fi trebuit însă exploatat acest potenţial şi ordinea priorităţilor arată diferit în viziunea fiecăruia. Ori că trebuia să ne axăm pe Litoral, unde este concentrată o bună parte din structurile de cazare, ori să facem pârtii de schi întinse pe zeci de kilometri, să revigorăm staţiunile balneare sau să-l scoatem pe Dracula la înaintare. În momentul de faţă, nu avem nici măcar Autostrada Soarelui terminată, pe Litoral investiţiile au fost mult prea puţine, promovarea României în afară este aproape inexistentă, staţiunile balneare sunt în paragină. Turiştii străini sunt puţini, iar veniturile sunt modice.

România a încetat să mai fie o destinaţie turistică atractivă din cauza concurenţei, a ofertei limitate, infrastructurii şi serviciilor necorespunzătoare. Oferta turistică românească se confruntă cu mai multe probleme. Toate tipurile de programe oferite de România întâmpină o concurenţă acerbă pe pieţele vest-europene, în timp ce destinaţiile concurente oferă o gamă variată de facilităţi pentru toate categoriile de turişti.

De asemenea, oferta românească este relativ limitată, restrânsă la câteva staţiuni, iar în cadrul acestora, doar la câteva hoteluri. La aceste probleme se adaugă infrastructura tehnico-rutieră necorespunzătoare, lipsa unor hoteluri de confort superior în marile oraşe şi în staţiunile turistice de interes internaţional. Din punct de vedere al raportului calitate-preţ, România a încetat să mai fie o piaţă turistică atractivă. Turismul din ţara noastră suferă şi datorită duratei mari necesare reconstituirii proprietăţii private în cazul activelor naţionalizate, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, reordonarea priorităţilor şi reorientarea unei părţi a cererii turistice interne către destinaţii externe. Consider că România poate miza pe resursele sale naturale şi culturale, pe îmbunătăţirea condiţiilor şi serviciilor de cazare, şi nu numai, şi, nu în ultimul rând, pe modernizarea infrastructurii, pentru a facilita accesul în zonele cu potenţial turistic, dar şi pe o activitate de prezentare internă şi internaţională a potenţialului turistic.