Parliamentary debates

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Descentralizarea sistemului medical românesc, între echitate şi sustenabilitate financiară"

De la 1 iulie 2010, din cele 439 unităţi sanitare publice existente în prezent pe teritoriul României, Ministerul Sănătăţii propune transferul către autoritatea locală a unui număr de 373 unităţi, rămânând sub managementul Ministerului Sănătăţii 66 unităţi sanitare: 23 de institute publice, 11 spitale clinice judeţene de urgenţă (cele din centrele universitare), 9 spitale clinice municipale de urgenţă (tot în centre universitare), 8 spitale cu profil de psihiatrie şi 15 spitale monospecialitate.

Prin transferul unităţilor sanitare publice către autorităţile locale se urmăreşte creşterea autonomiei spitalelor din punct de vedere managerial.De la 1 iulie, autorităţile locale vor avea în administrare logistică, financiară şi umană mare parte dintre unităţile sanitare publice. Managerul din aceste unităţi va încheia contractul de management cu reprezentanţii conducerii administraţiei locale şi nu cu Ministrul Sănătăţii, aşa cum se întâmplă în prezent. După 1 iulie, concursurile pentru ocuparea funcţiilor de manager vor fi organizate de către autorităţile publice locale sau judeţene.

Descentralizarea sistemului medical este, în mod peremptoriu, o măsură viabilă şi legitimă pentru evoluţia sistemului, dar apare o întrebare pertinentă: sunt pregătite cu adevărat, logistic şi financiar, autorităţile locale pentru această reformă structurală deosebit de importantă pentru sistemul medical românesc? Implementarea acestei viziuni trebuie asigurată de un program coerent şi bine fundamentat pe realităţile concrete din spitalele româneşti.

Nu putem ignora faptul că descentralizarea sistemului medical se referă la spitale cu datorii de peste 200 de milioane de euro către furnizorii de medicamente şi echipamente sanitare. Dar programul derulat între Ministerul Sănătăţii şi Banca Mondială are menirea tocmai de a reduce datoriile spitalelor şi astfel procesul de descentralizare a sistemului să nu fie afectat înainte de a fi pe deplin implementat.Reforma sistemului medical românesc trebuie susţinută de un program transparent, sustenabil şi bine structurat, finalizat doar în urma consultărilor cu reprezentanţii cadrelor medicale, ai firmelor de profil care activează în domeniu, cu managerii spitalelor şi cu reprezentanţii administraţiilor publice.

Descentralizarea sistemului reprezintă o reală provocare la nivel managerial pentru reprezentanţii administraţiei publice, având posibilitatea accesării de fonduri europene, (după model maghiar), investind în modernizarea completă a spitalelor din România. Fondurile europene reprezintă resurse importante pentru dezvoltarea şi consolidarea României, de aceea nu trebuie ignorate, ci trebuie folosite ca puncte de sprijin în viziunea de descentralizare pe care administraţiile locale sunt în drept să o implementeze de la data de 1 iulie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, într-un astfel de context al recesiunii economice, descentralizarea sistemului medical românesc nu trebuie să fie pândită de nesiguranţă şi greşeli graţioase. Avem nevoie de o reformă reală a sistemului medical, bazată pe descentralizare şi transparenţă, având susţinerea deplină a autorităţilor locale, oferind garanţii solide că principiul descentralizării este implementat întocmai, în sensul în care decizia administrativă să poată fi cuantificată în resursele financiare aferente. Fondurile alocate sănătăţii trebuie, în mod invariabil, să urmeze descentralizarea deciziei.

Stimaţi colegi parlamentari, descentralizarea sistemului sanitar trebuie să respecte principiile definitorii ale unei politici de sănătate: echitate în finanţare şi sustenabilitatea finanţării serviciilor medicale, pentru că doar în acest mod descentralizarea va însemna o adevărată reformă structurală pentru sistemul medical românesc.